Dacă tot „spațiul” media din ultima vreme dedicat corona ar fi fost folosit în ultimii 20-30 de ani pentru emisiuni în care să fie abordate subiecte inteligente, cu oameni inteligenți, în folosul României (cercetare, realizări, produse românesti valoroase ș.a.m.d.) – am fi făcut un salt uriaș în istorie. Din plonjeu, ne-am fi uitat peste umăr către țările cu care-mpărțim acum sărăcia și am fi aterizat foarte aproape de țările pe care tot le urmărim de câteva decenii, dar față de care n-am reușit să diminuăm distanța.
Dar, stiți și Dvs., pentru genul acesta de emisiuni nu s-a găsit niciodată spațiu de emisie (parcă-mi vine și mie să spun: de ce nu-i puneți pe fotbaliști să confecționeze niște aparate de ventilație?). Se spune(a) că n-ar face audiență. Dacă, totuși, se întâmpla vreo minune și apărea vreo 5-10 minute (prin cine știe ce emisiune de divertisment) omul deștept, inventatorul, creatorul de artă, acesta trebuia să „facă frumos” deși se simțea penibil în încercarea de a păstra „tonul” și „ritmul” show-ului.
Chiar și peste aceste fulgurante momente se-ntindea umbra „cartonului” de publicitate la care realizatorul se grăbea să se tragă, de obicei prin fraza (implacabilă): „Din păcate, timpul dedicat acestui subiect se apropie de sfârșit, sperăm că ne vom revedea și altădată în aceeași formulă”.
Speranță care, cel mai adesea, nu se îndeplinea pentru că producătorii TV măsurau audiența („a fost un dezastru cu ăsta”) și decideau că orice vulpiță de la capatul lesei vreunui interlop e mai bună decât „deșteptu’ ăla”.
Astăzi, mass media e plină de empatie față de necazul abătut asupra lumii. Oare?!
Cu foarte puține excepții (oameni care, spre lauda lor, chiar caută soluții și pentru care dilema e cheia, iar nu sentința), producătorii, realizatorii de știri, talk show-uri și „anchete”, au înfipt târnăcopul într-un filon de aur. Sau, ca să nu amestecăm mineritul și metalele nobile cu moravurile ușoare, să spunem că au pus mâna pe o nouă Vulpiță. Îi încurcă puțin numele ăsta al „boalei” din cinci litere și două cifre (bașca liniuța dintre), dar merge!
Nu vreau să cert pe nimeni. Nu e timp pentru asta. Nu scormonitul în întuneric, ci lumina ne poate salva.
Doar lansez o întrebare: după ce spaima va fi trecut, ce credeți, vor înțelege ce e important pentru națiunea asta sau o vor lua de la capăt cu ceea ce știu cel mai bine și ne face nouă ce-i mai rău?!
Ce legatură au cele de mai sus cu vinul? Lumina.
Dacă ar fi să stau sub un bec cu vapori de mercur, care-și împrăștie „generos” undele mov-alburii (definiția mea: lumina morțilie) pentru a bea un pahar de vin, n-aș putea.
Aș schimba oricând ieftinul, eficientul, longevivul, mult-răspânditul bec (cu formă indecentă), cu un apus văzut de pe o creastă montană.
O satisfacție obținută cu greu, cu urcuș și, cine știe, poate, în solitudine.
Dar ce culoare are vinul sus, pe pisc… Și ce lumină cade pe tot ce te-nconjoară și pe depărtări. Și cu ce lumină te-mbraci tu, omul.
- Via Viticola Sarica Niculițel – Caii de la Letea Ediție Limitată, Aligoté 2019
- Agape Artă & Natură – VISE, Sauvignon Blanc 2018
- Crama Gabai – Mozaic 2018
1. Via Viticola Sarica Niculițel – Caii de la Letea Ediție Limitată, Aligoté 2019
Dacă oenologii n-ar fi curajoși, dacă terroir-urile n-ar fi suferit modificări (măcar în secvența climatică), dacă am opri căutările, vinurile din piață ne-ar face niște plictisiți plictisitori.
Ce era Aligoté-ul (românesc) cândva, ce știam (ce învățasem) despre el, nu are legatură, aproape, cu Aligoté-ul 2019 de la Sarica (firmă „dragon” în Dobrogea, care procesează de pe aproape 800 de hectare de viță de vie, din care 400 proprietate).
Pentru că e dezlegare la Pește în aceste zile, vă spun direct: dacă vă orientați repede, puteți avea pe masă pentru Sarbătorile Floriilor unul dintre cele mai potrivite vinuri pentru preparatele din pește de apă dulce! Aligoté-ul din Ediție Limitată Caii de la Letea.
Aromele vinului aparțin acestor zile de primavară cu pomi fructiferi înfloriți.
Dacă tot stau „la țară”, la Ciorogârla, am în spatele casei doi caiși, doi meri, doi pruni, doi peri, doi cireși, doi duzi și mulți vișini.
Mi-s dragi. Îi „tai” mai mult din rațiuni estetice. Vom vorbi altă dată despre cum simt că trebuie să te porți cu pomii atunci când îți dorești să ocolești atributul „intensiv”.
Până una alta, de aproape o lună-ncoace, tot înfloresc pe rând, și nu e zi să nu le miros florile. E ceva ciudat.
Îți dau o stare de visare, de bine, fără ca vreuna dintre ele să poată oferi aroma principală a unui parfum. De fapt, nu au „parfum”, ci un melange de verde proaspăt, fructe și flori necunoscute.
Așa e și la acest Aligoté. Ne place nasul și, totodată e greu să-i găsim descriptorii. Dar mai important e să simțim, nu să vorbim. Pot identifica o anumită durere, frustrare, a celor care nu pot simți, a celor care nu pot avea parte de bine, de frumos, de înălțător, de sublim, de prețios (adjective – parțial inventariate de Umberto ECO – Istoria Frumuseții)
Din „lecția” despre Aligoté învățată în trecut recunosc „reavănul” și pelinul din final. Și mă minunez de aciditate.
De aceste Florii îmi sărbătoresc și eu ziua de naștere și ziua numelui (puțină lume știe că mă cheamă și Florin!).
Voi bea, cu paharul plin (contrar uzanțelor) Aligoté-ul ăsta. Și îmi iau preparatele de pește de la Victorița Pescărița.
La Mulți Ani tuturor celor care poartă un nume de floare!
Dacă vreți sa vă umpleți și Dvs. paharele, accesați King.ro sau Finestore.ro.
2. Agape Artă & Natură – VISE, Sauvignon Blanc 2018
Să facem un exercițiu de estetică și puțină (pseudo)teorie muzicală.
Ordinea și măsura, proporția, stau la baza frumosului.
Practica arhitectonică ar putea fi, chiar și pentru un neofit, exemplul la îndemână.
Dacă mutăm registrul fără a modifica proporțiile, fugind de „ancient regime”, înseamnă că putem crea un „frumos” nou, necunoscut până acum.
În muzică, îndrăzneții (audaces fortuna juvat) au creat frumosul mizând pe câte un contrapunct îndrăznet (nu scap de Umberto Eco!) sau jonglând cu consonanțele imperfecte (exemplu: intervalul de cvintă Do-Sol), care, au ajuns să fie nu numai acceptate ci, impetuoase furnizoare de plăcere pentru melomani.
Excurs? Nici vorbă! Sauvignon-ul Blanc de la Agape aparține unui oenolog artist. Un „dreamer”. Adalbert Marton.
„După 20 de ani” de străinătate (bine, pentru rigoare, doar 17) revine în România, în Timiș (Silagiu) și muncește (cu spor) pentru Aramic. Își pune, mai apoi, mesajele (visurile) în sticle, prin proiecte personale.
Unul dintre ele (pe lângă CabS lansat în 2018 și VORBE desenat pentru toamna acestui an), se numește VISE.
Eticheta dinamică (pe unele sticle e intrarea în vis – plonjarea, în altele ieșirea).
Vinul în sine: Concertul lui Zamfir cu James Last.
Arome și gusturi cunoscute care se amestecă (nu știi când) cu „ceva”-uri universale, distanțând vinul de tipar, dar ridicând publicul în picioare.
După flori de primavară și fructe-n pârg, crocante, rămân accente picante în nenumărate Caudalii.
Un final de concert de orgă. În 150 de tuburi. Scuzați. De sticle. Că atâtea au mai rămas. Din 2000.
Bilete pe Winepoint.ro.
P.S. Vă interesează să „cumpărați” un metru de vie? O acțiune de salvare în care vă puteți implica (primind vin în schimb) aici.
3. Crama Gabai – Mozaic 2018
Sigur, de Florii, pește. Pește, pește, dar poate apar și niște fructe de mare, nu?!
Avem un cupaj Cabernet Sauvignon 50%, Fetească Neagră 25% și Merlot 25% – primul pentru un rosé – al acestei mici crame dobrogene. A propos! Când s-or deschide porțile către vacanțe, pe drumul către mare vă puteți opri să vă răcoriți puțin la cramă (foișor afară, frumos!) și să vă faceți aprovizionarea cu ce vă place. Pentru că degustarea e permisă. Cineva va trebui să se „sacrifice”, însă, și să gestioneze elegant nervii celui care se află la volan. Nu încercați să îi „traduceți” ce gusturi descoperiți. Riscați să continuați drumul cu BlaBlaCar sau cu vreo mașină de ocazie.
Vinul, în sine, e cam serios, dar știu bine că 50% din cei care sunt în fața unui rose, pot reproșa vinificatorilor că se lasă amagiți de „superfluu”.
Așa că e bine să știți de la început: chiar dacă vinul e bine răcit, alcoolul e „acolo” iar corpolența (de la Cabernet Sauvignon) e ușor detectabilă.
Farmecul vine de la tușele de piersică bună, sănătoasă, de Dobrogea.
Vara e aici! Vinul e aproape.
„Aproape” în vremrile astea (păcat de vreme, că e frumoasă) înseamnă butonul acela de pe internet cu coșuleț.
Pentru vinuri cu superaciditate apăsați tasta X.
Pentru vinuri calme… apăsați această TASTĂ.
….//////……………
Pentru că au ajuns la modă degustările online (vi le voi prezenta, când se va putea) și pentru că risc să mă scoateți din lista de prieteni tot povestindu-vă despre vinuri pe care nu le aveți în pahar, vă propun să vă fac cunoscute vinurile despre care vom vorbi săptămâna viitoare! De Paște!
- Crama Histria – Nikolaos, Sauvignon Blanc 2019
- DAVINO – Domaine Ceptura Rouge 2016
- SERVE CEPTURA – Terra Romana Milenium Roșu 2016