1. Ascensiunea clasei de mijloc

În prezent la nivel mondial sunt 1,8 miliarde de oa­meni care fac parte din clasa de mijloc, aceștia cuan­ti­fi­când aproximativ 24% din totalul populației. Clasa de mijloc cheltuie în fiecare an 21.000 de miliarde de do­lari, peste o treime din PIB-ul mondial.

Asia poate fi deja considerată cea mai importantă re­giune economică a planetei, generând 34% din PIB-ul global. În comparație, Europa generează 27% din PIB-ul planetei și Statele Unite contribuie la avuția globală cu 23%. Peste 20 de ani, în 2030, Asia ar putea ajunge la o pon­dere de 55% din PIB-ul mondial, creștere ce va fi ba­zată în mare parte pe aportul adus de clasa de mijloc în continuă expansiune. În ultimii 40 de ani economia mon­dială s-a dublat la fiecare ciclu de 20 de ani, dacă nu este luată în considerare inflația. Luând în considerare ac­tualele tendințe de creștere, economii asiatice precum Thailanda sau Malaiezia ar putea avea economii mai puternice decât cea italiană în 2030.

În același an, China și India vor avea fiecare câte 800 de milioane de persoane cu statut de clasă de mijloc. O astfel de transformare se va vedea prin explozia din ur­mă­toarele decenii a piețelor auto din Asia. Se preco­ni­zează că piața auto chineză va ajunge la 200 de milioane de unități.

Asiaticii din clasa de mijloc cumpără cele mai multe automobile, televizoare și frigidere.

În România studiile relevă că aproape 10%, apro­xi­ma­tiv două milioane de persoane, fac parte cu ade­vărat din clasa de mijloc, cu toate că sondajele relevă că o treime dintre români își afirmă apartenența la această categorie.

2. Provocările agriculturii si industriei alimentare

OrganizaȚia pentru Agricul­tu­ră și Alimente din ca­drul ONU estimează că cere­rea pentru produse agri­cole va crește cu 60% în ur­mă­to­rii 20 de ani. Estimă­rile re­­levă că aproape ju­mătate din această creș­tere se va da­tora mo­di­ficărilor demo­gra­fice, în timp ce a do­ua ju­mătate va re­flecta ten­­dința oa­me­nilor de a con­suma mai multă hrană pe mă­su­ră ce devin mai bo­gați. La ni­vel mondial, fer­mie­rii pro­duc 2.800 de ca­lo­rii/per­soa­nă/zi, mai mult decât su­ficient pen­tru a hrăni în mod sănă­tos în­treaga popu­­­lație a pla­ne­­tei, totuși mai mult de un mi­liard de oa­meni su­feră din cauza mal­nu­triției, cifra în­re­gistrând o creș­te­re de 10% față de anul 2007. De cealaltă parte a ba­ri­ca­dei, SUA, Canada și Aus­tra­lia produc 20% din to­ta­lul cerealelor la nivel mon­dial, însă aceste piețe “risi­pesc” aproa­pe 40% din întreaga lor producție alimentară.

Totuși, în următoarele decenii industria agro-ali­men­tară se va confrunta cu provocări importante, aproa­pe 105.000 de kilometri pătrați de teren agricol se pierd în fiecare an în dauna plantațiilor de biocom­bus­ti­bili din cauza eroziunii și ritmului accelerat de urbanizare.

Astfel, agricultorii vor fi nevoiți în următorii 20 de ani să genereze mai multe produse având la dispoziție mult mai puțin teren agricol. O astfel de tranziție va obli­ga fermierii să găsească soluții pentru utilizarea mult mai eficientă a apei și a îngrășămintelor, dar și o po­­sibilă translatare a polilor geografici tradiționali ai agriculturii către anumite regiuni din Africa, printre care bazinul râului Congo.

În România se observă o constanță a procesului de modernizare și compatibilizare a structurii eco­no­mi­ei românești cu cea din țările UE, ponderea agri­culturii men­­ținându-se sub 7%. După modelul economiilor oc­cidentale, ponderea agriculturii în economie scade constant, aceasta înjumătățindu-se în ultimii cinci ani.

3. Ne înmulțim, dar trăim mai puțin

Ritmul de creștere al populației la nivel mondial pare a se modera, însă până în 2050 populația va fi cu aproa­pe 35% mai numeroasă, de la 6,7 miliarde în prezent la 9 miliarde.

În general la nivel mondial aproape toate regiunile înregistrează ritmuri ale natalității negative, însă statele din Africa sub-sahariană înregistrează creșteri impor­tante. Totuși, ritmurile susținute de creștere ale popu­lației din Africa nu pot contrabalansa suficient efectul de îmbătrânire al populației de pe restul continentelor. În prezent, raportul dintre persoanele în vârstă și cele ti­nere pare sustenabil, o persoană de peste 65 de ani la no­uă tineri, însă peste patru decenii acest raport se va înră­utăți până la 1/4, translație ce poate avea un efect devastator asupra sistemelor de pensii din forma lor actuală.

China se află în fața celei mai importante provocări re­fe­ritoare la demografie, acum zece ani doar 10% din­tre chinezi aveau peste 60 de ani, dar în 2050 se esti­mea­ză că aproape 30% din populația Chinei va fi formată din pensionari, abia atunci făcându-se simțite efectele politicii de control a natalității din ultimii 30 de ani.

Totuși, longevitatea la nivel mondial s-a încadrat de­ja pe o tendință de creștere susținută. În secolul XX spe­ranța de viața aproape că s-a dublat, iar un studiu sugerează că majoritatea nou-născuților din economiile bogate în secolul 21 se pot aștepta să atingă pragul de 100 de ani.

România se află de două decenii într-un declin demografic continuu, peste 40 de ani populația țării noastre s-ar putea reduce până la aproximativ 16,5 milioane de persoane, iar aproape 40% dintre români vor avea atunci peste 60 de ani, conform unui studiu al Academiei Române.

4. Apa sau noul petrol

“Apa este noul petrol”, spune Peter Brabeck-Let­manthe, directorul consiliului de administrație de la Nestlé.

La nivel mondial, 97,5% din apă este sărată, iar 2,5% este apa dulce. Din totalul de apă dulce, 70% se află sub formă de gheață iar aproape 30% în subsol. Astfel, mai puțin de 1% din cantitatea totală de apa dulce este ușor accesibilă. În următoarele decenii, apa va afecta din ce în ce mai mult businessul la nivel mon­dial. Jeff Erickson, vicepreședinte la SustainAbility, spune că apa nu a fost până acum luată în considerare de manageri în decizia de a localiza un anumit obiectiv industrial, însă acest lucru este pe cale să se schimbe.

Resursele de apă au implicații și la nivel politico-militar, în ultimii 60 de ani au avut loc 37 de conflicte violente motivate de accesul la resursele de apă.

România se află în pericol pentru că sub 60% din totalul râurilor din țara noastră pot fi utilizate pentru furnizarea de apă potabilă, iar aproape jumătate din populație nu are acces la o sursă de apă curentă, în timp ce în jur de 70% din consumul de apă este irosit. Contaminarea tot mai mare a surselor de apă potabilă limitează volumul reurselor de apă utilizabile din România la puțin peste jumătate din media europeană, potrivit Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă.

Apa, vitală și pentru business

n O tonă de apă este folosită pentru a crește un kilogram de grâu.

n 15 tone de apă sunt necesare pentru producerea unui kilogram de carne de vită.

n 32 de litri de apă sunt folosiți pentru producerea unui singur microcip.

n Producerea unui litru de apă îmbuteliată necesită un consum de 3 litri de apă în procesul de producție.

n O picătură de petrol contaminează 25 de litri de apă.

n Un miliard de oameni folosesc mai puțin de 19 litri de apă pe zi.

n Apa nepotabilă este responsabilă pentru 80% dintre boli și pentru 30% dintre decese în economiile în curs de dezvoltare.

5. Africa: noua destinație a investitorilor

Economiile din Africa sub-sahariană au înregistrat în ultimii zece ani creșteri eco­nomice susținute. În 2007, 23 dintre econo­mi­ile africane înregistrau creș­teri economice anua­le de peste 5%, însă rece­siu­nea globală a redus rata de creștere. Cu toate că PIB/ca­pita pentru economiile din regiunea sub-sahariană a continentului negru a crescut de la sub 500 de dolari în 2000 până la peste 1.000 de dolari în 2008, Africa rămâne fără îndoială cel mai sărac continent. Pe continentul african, speranța de viață în 2010 rămâne una dintre cele mai reduse la nivel mondial, mortalitatea copiilor sub cinci ani atinge cote alarmante de aproape 15%, iar două treimi dintre bolnavii de HIV/SIDA sunt din Africa. Îngrijorător este că cele mai fragile state, printre care Liberia, Niger, Mali sau Chad, care suferă din cauza unei rețele insti­tu­țio­nale deficitare, vor înregistra cele mai accentuate rate de creștere ale populației în ur­mătorii 40 de ani.

Totuși, investițiile străine directe (ISD) se îndreaptă tot mai mult către continentul african. În perioada 2000-2008, nivelul acestora a crescut de la 6,8 mld. dolari până la 29 mld. dolari. În ultimii ani, relațiile dintre China și statele africane sunt din ce în ce mai strânse, investițiile chineze în infrastructura Africii erau sub un miliard de dolari în 2001, pentru a atinge șapte miliarde de dolari în 2006.

România. Exporturile României către Africa reprezintă doar 2,5% din total, în timp importurile din Africa se cifrează sub 1% din total.

6. Se va prăbuși China sub propria greutate?

În 2010, China a reușit să depășească Japonia și să ocupe locul al doilea între economiile lumii. Totuși, China, cu un PIB de 5.000 de miliarde de dolari, este la mare distanță de Statele Unite care au un PIB de 14.500 de miliarde de dolari.

După ce în ultimii zece ani, China a reușit în mod constant să înregistreze creșteri economice de peste 10%, liderii de la Beijing au reușit să aloce oficial aproape 80 de miliarde de dolari bugetului de apărare, însă analiștii consideră că cifra reală s-ar apropia de 200 de miliarde de dolari. Investițiile puternice în cercetarea militară fac parte din încercarea de a limita supremația militară americană în regiunea Asiei de Sud-Est.

Cei treizeci de ani de creștere economică susținută le-au permis chinezilor să acumuleze cea mai mare rezervă valutară la nivel mondial, peste 2.800 de miliarde de dolari. Pe de altă parte, China se confruntă cu mari pro­bleme generate de politica de control a ratelor nata­lității și unii consideră că statul chinez va “îmbătrâni” înainte de a se îmbogăți. Beijingul va fi nevoit să gă­sească în viitorul apropiat soluții pentru problema terenului arabil. În China este concentrată 22% din populația planetei, care beneficiază însă de doar 7% din totalul terenului arabil la nivel global, dintre care doar o treime este de calitate superioară.

România. Dezvoltarea Chinei poate fi benefică pen­tru Ro­mâ­nia, care ex­portă în țara asiatică echipa­mente electri­ce, mate­rii prime sau com­po­ne­nte pentru hidro­cen­­tra­le și im­por­tă în­tr-o proporție de 60% produse ele­ctrice.

7. Noua generație de politicieni va șlefui o nouă Europă

Uniunea Eu­ro­pea­nă grupează 27 de state și re­pre­zintă cel mai mare bloc eco­nomic la nivel mon­dial. UE gru­pează 500 de milioane de per­soane și ge­ne­rea­ză un PIB de 18.300 mld. $, aproa­pe 30% din eco­no­mia mondială. UE este cel mai important do­na­tor de aju­toa­re umani­tare la nivel mon­dial, iar po­li­tica sa ge­neroasă de asis­tență so­cială pla­sează 15 economii eu­ropene în pri­mele 25 de state cu cea mai bună viață din lume.

UE a fost descri­să ca un gigant eco­nomic, un pig­meu po­litic și o non-entitate militară. Totuși, lipsa unei identități militare pregnan­te a fost suplinită de girul pri­mit din partea Statelor Unite sub umbrela NATO.

Totuși, arma secretă a Europei este cotată de unii ca fiind programul de mobilitate universitară Erasmus, prin care se așteaptă ca 5 milioane de studenți europeni să studieze pentru o perioadă într-un alt centru uni­ver­sitar din Europa. Sustinătorii programului spun că aces­ta va pune bazele viitoarei generații de lideri europeni care vor împărtăși pe deplin sentimentul pan-european.

În România media studenților care accesează bursele Erasmus este de 0,4% din totalul studenților, cifra fiind sub media europeană de aproape 1%, până în prezent peste 20.000 de studenți români au beneficiat de acest program european de mobilitate.

8. Sănătate: creșterea speranței de viață pune probleme economiilor

Statele Unite ale Americii dedică în prezent cele mai mari sume pentru sănătate anual, acestea ridicându-se la peste 8.000 de dolari anual/capita, însă se află abia pe locul 32 în topul țărilor cu cele mai mari speranțe de viață.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că o economie trebuie să dedice între 35-50 dolari anual/capita pentru a furniza servicii medicale de bază populației.

Țara cu cea mai mare speranță de viață la nivel mondial pentru ambele sexe este Japonia, 82,3 ani. Țări ca Andora, Islanda, Hong-Kong, Elveția sau Australia au speranțe de viață pentru persoanele de sex masculin superioare Japoniei, însă statul asiatic rămâne lider pentru speranța de viață a femeilor, 86,2 ani.

Afganistanul rămâne economia în care este înregistrată cea mai mică speranță de viață, 43,8 ani, cât și cea mai mare rată de mortalitate infantilă, aproape 15% dintre nou-născuți.

România. Banca Mondială raportează că în România speranța de viață este de 73,4 ani pentru ambele sexe la nivelul anului 2008.

9. Noile mega-orașe vor conduce lumea

În ultima jumătate de secol megalopolisurile au explodat atât ca număr, cât și ca dimensiune. În 1950 doar 83 de orașe la nivel mondial aveau peste un milion de locuitori, acum numărul lor a crescut la 480.

În prezent jumătate din populația planetei locuiește în mediul urban, iar până în 2025 se estimează că cei din mediul urban vor reprezenta 60% din populație.

Acum jumătate de secol, doar două orașe aveau peste zece milioane de locuitori, în prezent numărul acestora crescând la 26.

Dintre acestea, cinci sunt în China, câte trei în India și Japonia, două în Statele Unite, iar singurele megaorașe ale Europei sunt considerate a fi Parisul, Moscova și Istanbulul.

Megaorașele cuantifică aproape 2% din suprafața planetei însă cele mai mari 100 de orașe concentrează 30% din economia mondială și aproape întreaga cantitate de “inovare”. Spre exemplu, New Yorkul generează 10% din PIB-ul Statelor Unite, sumă ce depășește PIB-ul Braziliei.

Concentrările urbane tot mai mari vor avea implicații politice importante în viitor, primarii acestor megaorașe vor ajunge să aibă influență și putere comparabilă cu cea a șefilor de guverne. Cu toate că în prezent se confruntă cu probleme precum poluarea și mari provocări în domeniul unei infrastructuri care nu mai face față ritmului tot mai susținut de expansiune a centrelor urbane, megalopolisuri precum Shanghai sau Mumbai se estimează că vor atinge 50 de milioane de locuitori în următorii 40 de ani.

10. Migrația, motorul economiilor din lumea a treia

EmigranȚii totalizează 3% din populația planetei, iar grupați într-o singură națiune aceștia s-ar plasa pe locul al cin­cilea, în funcție de dimen­siunea populației.

Un studiu derulat în 135 de țări relevă că mai mult de 10% din totalul populației in­ten­ționează să emigreze. Primul loc în rândul economiilor prefe­ra­te de emigranți este ocupat de Statele Unite, locul doi fiind ocupat de statele cu economii puternice din Europa de Vest, celelalte destinații atractive fiind Ara­bia Saudită și Australia.

Banca Mondială raportează că în 2009 remiterile emigranților la nivel mondial se cifrează la 420 mld. $, valoarea acestora triplându-se în ultimii 30 de ani. Eco­no­miile care beneficiază de cele mai mari cantități de remiteri de la emigranți sunt India (55 mld. $), China (40 mld. $) și Mexic (21 mld. $), în timp ce sumele tri­mise în țară de cetățenii din străinătate totalizează 38% din PIB-ul Moldovei și 45% din cel al Tajikistanului.

Migrația afectează în mod cert țările de prove­nien­ță, situația sumbră a Africii sub-sahariene putând fi datorată cifrelor mari de migrație a populației educate din această regiune, de aproape 60%.

România. Remiterile au coborât anul trecut, deoarece românii plecați în Spania și Italia, aproximativ 1,6 milioane în total, au fost afectați de criza din aceste țări. După numărul persoanelor care lucrează în străinătate, România se situează în acest an pe poziția a 18-a în lume, cu 2,8 milioane. În ultimii cinci ani, românii au trimis acasă peste 40 mld. dolari. Anul trecut, românii au trimis acasă 4,5 miliarde de dolari.

Subiecte #A.T. Kearney#consultanta#mediul de business