15 aprilie 2003: ziua rusinii

Ce face greu de suportat discursul ambasadorului american, rostit la Conferinta Internationala a Donatorilor Anticoruptie este o fraza in care Michael Guest spune ca a vorbit critic “dintr-o iubire profunda pentru Romania”. De ce dureros? Pentru ca este un discurs patriotic, rostit nu de vreunul din politicienii nostri, ci de un strain. Impecabil, ca retorica si fond, ambasadorul a spus lucruri pe care le stie toata lumea  – tinerii si pensionarii nu au viitor in Romania, clasa politica nu are constiinta propriului rol istoric, privatizarile si afacerile se fac ca odinioara, pe pile – si pe care nici o guvernare nu le-a putut schimba. “Este o rusine pentru aceasta tara”, a spus, ambasadorul. O propozitie atat de simpla, atat de clara. Ce-a inteles Florin Georgescu (PSD)? Ce-a vrut dumnealui. Ce-avem pana acum, ca raspuns oficial la aceasta pozitie, care reprezinta de fapt un sistem de standarde caruia Romania balcanica va trebui, in sfarsit, sa-i capituleze? Avem asa: “Esenta mesajului a fost: sunteti pe calea cea buna, continuati in acest fel”. Si, dintr-o data, ce era clar, chiar asa dureros, sentimentul net al diferentei dintre ce este Romania si ce ar putea sa fie, s-a relaxat. Fostul ministru a intrat in retorica noastra politica obosita, care face din alb negru si viceversa si, ca si cum nimic nu ar fi grav a inceput sa seminarizeze in subiectul Oprisan Marian. In loc sa auzim ceva clar, o sanctiune, o retragere a dumisale naturala sau fortata din prim planul politic, auzim de luni de zile ca e bine, ca marti, sa divagheze Florin Georgescu de la “subiect”, cu niste fraze de principiu: “De multe ori sunt lucruri care sunt legale, dar care sunt ineficiente sau inoportune”. La fel ca Florin Georgescu, au ignorat realitatea grava din discursul ambasadorului si ministrul Justitiei si presedintele Ion Iliescu. Tuturor li se pare ca ambasadorul a vorbit in principiu. Nici nu este de mirare. PSD, blindat in dosul strategiilor sale de conservare la putere, alegeri anticipate, proiecte de imagine pentru combaterea efectului notelor la intretinere, a ajuns pur si simplu sa nege realitatea. Sa ne amintim numai raspunsul guvernului dat Raportului Departamentului de Stat american privind drepturilor omului, in care figurau si cazul Armagedon – Ciuvica, abuzurile lui Oprisan de la Vrancea asupra ziaristilor, violentele din politie, tentativele de influentare a Justitiei: “lipsa de informare, focalizare ingusta, discutabil, incomplet, deformat”. Partidele Opozitiei au fost si ele relaxate. Doar PNL,  UDMR si PNTCD recunosc cu jumatate de gura ca s-ar putea sa fie si ele vinovate de situatia jalnica de astazi, dar politizeaza, pe ici pe colo, observand ca, in principal, criticile ambasadorului se refera la PSD. Discursul ambasadorului american este o somatie. Principala sa preocupare este un manifest politic: civilizarea vietii politice si economice din Romania si o viata omeneasca pentru romani. Nu este vorba doar de o “iesire” principiu, ci de un moment peste care partidele politice nu vor putea trece linistite, zicand ca ori a fost zgomot, ori li s-a parut. Marti, 15 aprilie 2003, un ambasador strain a facut de rusine administratia postdecembrista a tarii pentru felul in care traiesc oamenii ei. oana.iurascu@zf.ro