Françoise Choay, Vincent Sainte Marie Gauthier
Haussmann, păstrător al Parisului
Simetria
Versiunea în limba română și îngrijira ediției – Kázmér Kovács și Mariana Celac. Cartea tălmăcită în română apare la scurt timp după ediția originală din 2014, în speranța că va contribui la dezbaterea autohtonă despre temele urbanismului contemporan.
Dacă astăzi Parisul este cel mai vizitat oraș din lume, aceasta se datorează, fără îndoială, muncii duse de Haussmann de-a lungul celor șaptesprezece ani ai edilității sale (1853-1870). Însă, în timp ce, încă din vremea sa, opera Prefectului era unanim celebrată în străinătate, din Europa (Spania, Italia, Anglia…) până în Statele Unite, în Franța ea nu a încetat vreodată să fie neînțeleasă și denigrată.
Pentru a explica concret demersul haussmannian, autorii au conceput o antologie care dezvăluie, mai cu seamă, dimensiunea păstrătoare a muncii duse de Prefect. Textele citate sunt preluate din Memoriile lui Haussmann, din documente inedite și din mărturii ale unor autori străini și francezi. O secvență fotografică a bulevardului Saint-Germain vine să susțină demonstrația, arătând numeroase clădiri pre-haussmanniene păstrate de-a lungul acestei străpungeri.
Astfel, se dezvăluie actualitatea operei haussmanniene, la ora când mondializarea promovează la scară planetară același tip de aglomerare urbană.
Françoise Choay este doctor în filosofie (La Règle et le Modèle, Paris, Seuil, 1980; ediție revăzută și corectată în 1996), istoric și teoretician al formelor urbane și arhitecturale, fost codirector al Institutului francez de urbanism. A predat în universități europene, nord-americane și japoneze, și a apărat opera lui Haussmann încă din 1969.
Vincent Sainte Marie Gauthier este inginer și urbanist prin formație. Profesează de douăzeci de ani, în toată lumea, meseria de proiectant, conciliator între beneficiar și constructor. Intervenția sa în serviciul Spitalelor pariziene (AP-HP) i-a permis dobândirea unei cunoașteri excepționale a operei lui Haussmann.
Kázmér Kovács este arhitect și profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. De-a lungul timpului, a tradus în limba română mai multe lucrări de Françoise Choay: patru cărți (Alegoria patrimoniului, București, Simetria, 1998; Urbanismul, utopii și realități, București, Simetria-Paideia, 2002; Pentru o antropologie a spațiului, București, RUR, 2011; Patrimoniul la răscruce, București, Ozalid, 2014) și mai multe articole.