Noaptea dintre ani este, in mod traditional, un bun prilej de a scruta perspectivele anului ce vine, momentul cand la nivel personal ne propunem obiective mai mult sau mai putin realizabile: unii vor sa slabeasca, altii sa se lase de fumat, toti vrem insa bani mai multi, sanatate si o viata mai buna. Din aceste dorinte impartasite la ceas festiv de toti romanii ar trebui sa derive prioritatile politicilor publice al unui guvern responsabil: ce trebuie sa faca – in calitate de administrator al averii nationale – pentru ca romanii sa traiasca mai bine?
Am analizat cu atentie in ultimele luni politicile publice si actul de guvernare in tarile care fie au reusit sa evite complet recesiunea (Polonia, Australia), fie au traversat-o intr-o perioada relativ scurta, cu costuri sociale si economice minime (Germania, tarile nordice, Franta, SUA, Marea Britanie). Urmarind deciziile economice cotidiene ale guvernelor respective, am cautat sa identific perimetrele decizionale comune, avand convingerea ca daca le identificam corect, aplicarea acelorasi masuri si de catre guvernul roman ar trebui, in mod natural, sa grabeasca iesirea noastra din criza. Sunt in masura in urma acestor analize, acum la inceput de an, sa punctez trei directii strategice de actiune guvernamentala in 2010 rezultate, inca o data, din identificarea numitorului comun al masurilor de succes luate de alte tari. As numi aceste masuri
“Cei 3 C”, pentru ca, in mod curios, fiecare dintre aceste directii de actiune incepe cu litera respectiva.
In primul rand, trebuie sa repornim Creditarea. Nu putem spera la relansare economica daca nu reusim, printr-un efort conjugat al tuturor factorilor de decizie (guvern, BNR, patronate), in fapt al intregii opinii publice, sa asiguram economiei reale fluxul financiar de care are nevoie pentru operare si dezvoltare. Uitandu-ne la toate marile economii ale lumii, realizam ca repornirea creditarii este un proces extraordinar de complicat chiar si in conditii de nationalizare fortata a unor mari creditori si ale pomparii unor sume fenomenale in banci de catre autoritatile monetare. Putem intelege astfel, cu cat mai complicata va fi reluarea creditarii in Romania, in conditiile prabusirii economice, ale saraciei bugetului de stat si ale realitatii din teren, ca pentru 80% dintre bancile din Romania deciziile majore nu se iau la Bucuresti.
Experienta ultimelor luni de criza confirma faptul ca nu exista formula magica pentru repornirea creditarii. Va trebui sa incercam diverse doze de politici stimulative si penalizatoare pana la obtinerea rezultatului dorit. In plus, conditii obligatorii sunt ca BNR sa relaxeze politica monetara – nejustificat de stricta pentru situatia concreta a economiei romanesti-, iar guvernul sa-si puna ordine in cheltuieli si sa reduca astfel presiunea de evictiune din creditare a sectorului privat. Nu mai e timp si nici nu are sens sa cautam tapi ispasitori pentru blocarea creditarii cu care companiile romanesti se confrunta de mai bine de un an. Desigur, vinovatii de serviciu sunt bancile si conducatorii lor, tinte usoare pentru politicieni si pentru opinia publica peste tot in lume. Daca insa dorim sa relansam creditarea cat mai rapid, aratatul cu degetul nu poate fi decat detrimental; de aceea insist asupra nevoii unui efort comun, bancheri, antreprenori, guvernanti si reglementatori laolalta, fara prejudecati si fara suspiciuni.
A doua linie strategica a actiunii guvernamentale in 2010 trebuie sa fie recastigarea de catre Romania a Credibilitatii, atat la intern, cat si, mai cu seama, fata de finantatorii si investitorii straini – credibilitate care a fost facuta praf in ultimele 14-15 luni de scandalul politic interminabil, lipsa completa de restructurare bugetara, deficite galopante, guvernare amatoriceasca si administrare haotica a treburilor tarii. E adevarat, credibilitatea se castiga greu si se pierde repede, iar Romania se confrunta astazi cu neincrederea masiva a investitorilor si finantatorilor, romani si straini, in capacitatea tarii de a-si pune singura ordine in propria gospodarie.
Al treilea “C” al actului de guvernare in anul abia inceput va trebui sa fie definirea unui program national de Crestere economica. E aberant sa asteptam ca UE si SUA sa iasa din criza, in speranta ca astfel ne vor trage dupa ei – nu facem astfel decat sa confirmam unele voci mai conservatoare ale Uniunii care ne considera deja, alaturi de Bulgaria, un balast economic inutil. Nu este de asemenea suficient sa ne multumim cu masuri ad-hoc menite sa stopeze caderea economica. Oprirea contractiei este o chestiune de tactica guvernamentala pe care trebuia sa o fi parcurs de mult. Dincolo de tactica insa, Guvernul ca principal promotor, legislativul, comunitatea academica, mass-media de specialitate trebuie sa forteze definirea unui program minimal de reluare a cresterii economice. Acesta va trebui sa porneasca de la realitatile noului deceniu si de la resursele concrete, nu cele inchipuite, ale Romaniei, si sa identifice sectoarele, zonele si politicile prioritare, astfel incat Romania sa se inscrie rapid pe o traiectorie de crestere economica durabila.
Recapituland: prioritatile strategice ale acestui an trebuie sa fie Creditarea, Credibilitatea si Cresterea. Daca masurile aferente acestor prioritati vor incepe a fi luate, anul 2010 va fi dureros pentru ca va spulbera multe iluzii, va zgandari orgolii, va intarata nationalisme gaunoase si patriotisme locale caragialesti. Ce optiuni avem insa daca nu luam aceste prioritati in serios? Continuarea balacarelii politice pe teme minore, saracirea accentuata a populatiei, degradarea serviciilor publice, accelerarea emigratiei elitelor, indatorarea excesiva.
La anul pe vremea asta vom sti pe care dintre optiuni ne-a pus-o de fapt in sac Mos Craciun la alegerile din 2009.
Doru Lionachescu este partener principal al casei de investitii Capital Partners
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.