“Lumea se confruntă cu cel mai nociv amestec de evenimente pe timp de pace”, declara pentru Ziarul Financiar profesorul de economie Daniel Dăianu în luna martie, la scurt timp după cutremurul și tsunamiul ce a devastat coasta Japoniei. Și de atunci s-au mai întâmplat multe.
Consider că aceasta este fraza care descrie cel mai bine anul 2011, ce a fost presărat cu evenimente dramatice încă de la început, evenimente ale căror urmări se vor vedea cel mai bine peste ani buni. “Primăvara arabă”, care a dus la îndepărtarea a trei dictatori care își conduceau țara cu o mână de fier de zeci de ani: Zine Ben Ali în Tunisia, Hosni Mubarak în Egipt și Muammar Gadhafi în Libia, a început în ianuarie și încă mai continuă în Siria, unde președintele ține cu dinții de putere.
Cutremurul, tsunamiul și criza de la centrala nucleară de la Fukushima au ținut cu sufletul la gură o lume întreagă în luna martie și au arătat cât de fragilă este omenirea în fața naturii dezlănțuite.
2011 marchează încheierea unui capitol extrem de important în politica externă a Statelor Unite, și anume războiul din Irak, și a adus cea mai importantă victorie a luptei împotriva terorismului: uciderea inamicului numărul unu al SUA, Osama bin Laden. Finalul de an stă sub semnul nuclear. Iranul, care conform ONU lucrează la arma nucleară, amenință cu represalii dacă îi sunt atacate instalațiile nucleare, iar decesul dictatorului nord-corean Kim Jong-il a pus pe jar întreaga lume, în condițiile în care “butonul roșu” intră pe mâna unui tânăr de 27-28 de ani. Am lăsat la final evenimentele economice, capitol la care s-au “remarcat” SUA și Europa. În 2011 SUA și-au pierdut ratingul AAA, un eveniment mai degrabă simbolic care a fost interpretat de unii analiști drept începutul decăderii imperiului economic american. Europa a asistat la agravarea crizei datoriilor și, mult mai important, la primul default al unei țări care folosește moneda euro: creditorii privați ai Greciei au acceptat “voluntar” să reducă cu 50% valoarea datoriilor Atenei. Voluntar a se citi “nu aveau de ales”.
Dacă nu era de ajuns că marile puteri economice ale lumii se clatină, și “speranțele” suferă. În China bula imobiliară începe să se crape, iar analiștii se tem că 2012 va aduce o cădere zgomotoasă a economiei.
Tot anul acesta s-a auzit obsesiv o întrebare ce părea de neimaginat acum câțiva ani: și dacă moneda euro ar dispărea?
Așadar, în 2011 am avut o serie întreagă de evenimente rar întâlnite și mult mai rar întâlnite în același timp: revolte, dezastre naturale, criză economică, scăderi importante pe burse și amenințarea nucleară.
Alexandru Matei este editor ZF / business internațional
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.