Una din libertățile câștigate în copilărie, atunci când mergeam la țară, era și libertatea gustului.
Puteam simți – în lungile zile petrecute pe coclauri – toate notele plăcute (sau surprinzătoare) pe care natura le etala (sau le ascundea) în miile …… de expresii ale sale.
Napii sălbatici erau, evident, cei mai buni „cartofi” pentru că țineau de foame exact atunci când îți era foame, zarzărelele țineau de sete, iar o pară timpurie… de desert.
La desert (mic dejun, prânz și cină) am adăugat, din primul moment în care am putut folosi singur scara de lemn, fructele (semi)uscate.
Bunicii mei uscau o grămadă de fructe, toate așezate pe niște platforme din nuiele împletite, ridicate mult de la sol. Teoretic, fructele deshidratate ar fi trebuit să „acopere” sezonul rece. Practic, din momentul în care am descoperit sursa, am dezechilibrat planurile familiei. Atacurile (solitare sau în gașcă) le dădeam într-o perioadă intermediară a procesului. Atunci când fructul pierdea puțină apă, dar era încă moale și căpăta noi intensități gustative prin concentrarea zahărului și a aromelor.
De aici am rămas cu o sensibilitate (în sensul de drag) pentru vinurile care provin, fie și parțial, din struguri uscați (passito) sau pentru cele care, în ani de excepție, reușesc fără a fi rezultatul vreunui proces special, să inducă același fior senzorial.
Iată trei exemple în rândurile de mai jos:
1. Santa Sofia – Amarone de la Valpolicella 2013
2. Conti Zeca, Passione Oro Appassimento – Primitivo 2017
3. Crama GRAMOFON, Opus Fabula – Fetească Neagră 2019
1. Santa Sofia – Amarone de la Valpolicella 2013
Spre deosebire de fructele bunicilor, strugurii pentru Santa Sofia au trecut printr-un proces mai delicat de deshidratare (appassimento) și extrem de lent (3 luni).
În acest timp apa s-a pierdut, iar zahărul și aromele au rămas. 15% vol alcool, 6.7 g zahăr și o înlănțuire de fructe coapte amețesc la propriu și la figurat degustătorul. Corvina 60%, Corvinone 25% și Rondinella 15%.
Vorbim de cifre? 88,25 puncte la VINARIUM 2020. Un punctaj mare pentru un vin mare.
Îl găsiți pe site-ul importatorului NELSAND.
2. Conti Zeca, Passione Oro Appassimento – Primitivo 2017
Primitivo. Da, da, soiul cu istorie în (re)scriere.
Croații au luptat pentru a dovedi că Primitivo italian și Zinfandel-ul american sunt, de fapt, Crljenak Kastelanski.
Nu s-au oprit aici. Au crezut, la un moment dat că Plavac Mali era același lucru. Nu era. Genetic foarte apropiat (sursa – Jancis Robinson) dar… nu. Iar când au descoperit că rădăcinile pleacă de Tribidrag nu s-au sfiit să comunice asta în toată lumea. Acu’, vă rog să mă iertați pentru excurs, dar nu am cum să nu deplâng „bătuta pe loc” pe muzica neîncrederii și a fobiei unora pentru Feteasca Neagră. De fapt, pentru orice e de pe aici ignorând, iată, succesul în „branduire” a unei țări mici și cu ajutorul istoriei soiurilor native de viță de vie.
Mă întorc la vinul nostru care se bucură de generosul soi Primitivo, care își conturează potențialul și prin această tehnică appassimento. Fructul nu iese atât de mult în evidență, aromele secundare fiind mai prezente, iar cele 16 g de zahăr rezidual, credeți-mă, că nu știu pe unde se ascund.
Un vin pentru cei care nu se mulțumesc cu tiparele comune și care nu se simt confortabil în categorii largi, nenuanțate.
3. Crama GRAMOFON, Opus Fabula – Fetească Neagră 2019
Chiar dacă poate fi cartată într-o zonă de gust destul de apropiată față de cea a vinurilor mai sus pomenite, Opus Fabula are propriul teritoriu.
Nu vine din struguri passito / passerillé dar, în anul de grație 2019, Feteasca Neagră a avut resurse pentru 16,5% vol. alcool și pentru a-i mai rămâne și un nivel al zahărului netransformat de peste 12g/l!
E ca o morală pentru cei care nu cred în soiurile românești: vulpea care ajunge la struguri va recunoaște – până la urmă – că sunt dulci.
Întorcându-ne la gust și concept… Parcurgem cu bucuria șterpelitorului de fructe (semi)uscate: amestecuri de prune, vișine, struguri, „agude” negre, dar și dulceață de rodie, dulceață de ardei iute, migdale, praf de ciocolată.
Opus Fabula nu e un vin de băut… pur și simplu.
Pe de o parte – pentru că este demidulce, pentru că are alcool peste medie – trebuie sa fie „plasat” la timpul potrivit. „Ceas de seară” – sună perfect.
Cealaltă parte, ține de exclusivismul ediției – 5.000 de sticle. Având în vedere că o grupă serioasă din entuziaști vor pune și la păstrare acest vin, sticlele rămase „în circulație” vor fi și mai puține.
Și ar mai fi ceva de spus: nimeni, nici macar producătorul, nu ne poate spune în câți ani ne vom mai bucura de o astfel de realizare oenologică.
Pe site-ul producătorului www.gramofonwine.ro îl găsiți aici.
Știați că?
- Amarone nu e amar. Chiar daca este obținut din mustul concentrat al strugurilor uscați, vinul este, oficial, sec. În realitate, găsim destul de multe Amarone cu zaharuri reziduale… peste limita categoriei „dry”.
Cu alte cuvinte, notele ușor dulci echilibrează nivelul ridicat de alcool și corpolența vinului (extract sec mare).
- Appassimento, passerillage – sunt denumirile unor tehnici „clasice” de uscare a strugurilor pe suprafețe bine aerate (împletituri de nuiele, la origine) în vederea obținerii unui must concentrat. Aceste tehnici nu sunt singurele care urmăresc același scop. Strugurii pot fi uscați la soare, pe paturi de paie (există și „vin de paille”) sau pe butuc (cu sau fără tăierea pedunculului); forma extremă – lăsarea strugurilor în vie pentru a îngheța. În acest mod se obține icewine.
Lista vinurilor medaliate la VINARIUM 2020 o găsiți aici.