Duminica alegem parlamentarii si presedintele care vor conduce Romania in Uniunea Europeana. Este scrutinul care desemneaza politicienii mandatati sa atinga una dintre cele mai importante optiuni ale romanilor – statutul de membru deplin al Uniunii. Momentul in care vom adera – cel propus, de la 1 ianuarie 2007, sau intarzierea cu un an din cauza invocarii clauzei de salvgardare – depinde de Guvernul care va rezulta dupa alegeri si de presedintele pe care il vom alege.
Negocierile cu Uniunea Europeana sunt aproape de final, dar nu sunt inca incheiate, Tratatul de aderare ar urma sa fie semnat in cursul anului viitor, asadar castigatorii scrutinului de la 28 noiembrie vor fi cei care vor gestiona aceste evenimente. Miza am putea spune,asadar, ca este istorica.
Campania electorala pe care o incheiem in cateva zile este atipica. Nu se aseamana cu nici una dintre cele postdecembriste. Competitia este extrem de stransa, programele sunt aproape la fel, iar candidatii sunt, dintre cei care conteaza, politicieni cunoscuti de la inceputul anilor 90, dar care se confrunta pentru prima data cu votul pentru obtinerea functiei de presedinte. Avem de-a face cu o noua generatie de responsabili politici, iesirea lui Ion Iliescu din scena prezidentiala marcand apusul unei epoci.
Batalia se da exclusiv intre doi lideri politici care-si disputa Palatul Cotroceni, Traian Basescu (in numele Aliantei D.A.) si Adrian Nastase (Uniunea PSD+PUR). Practic intreaga atentie a fost captata de discursurile si ofertele celor doi, ca si de formatiunile care-i sustin. Celelalte partide isi pun doar problema daca acced in Parlament sau cat de multe mandate ar putea obtine in forul in care se adopta legile.
Avem de-a face cu ultimele alegeri la care optam in acelasi timp si pentru presedintele tarii, si pentru membrii Parlamentului. Cel care va merge la Palatul Cotroceni va ramane cinci ani la carma tarii. Parlamentarii au ramas la un mandat de patru ani. Asta pentru ca legile electorale si Constitutia s-au schimbat. De aceea este pentru ultima data cand un partid va putea beneficia de transferarea carismei unui lider politic asupra unei formatiuni. La urmatorul ciclu electoral fiecare partid va ajunge in forul legislativ prin forte proprii. Asa cum, la alegerile prezidentiale (urmatoarele vor avea loc in 2009) candidatii nu vor mai putea imprumuta prea mult din forta partidelor care ii sprijina.
Campanie atipica
Desi avem miza istorica si scoruri stranse, campania electorala in sine nu se aseamana cu mai nici una de pana acum. Cei doi prezidentiabili si cele doua blocuri care se confrunta pentru castigarea atributiei de a forma guvernul (Nastase si PSD+PUR, de o parte, Basescu si Alianta D.A., de cealalta parte) au polarizat intreaga atentie si, se pare, si majoritatea voturilor. Astfel ca e posibil ca mai putin de 15 la suta din voturi sa se indrepte spre alte partide si mai putin de un sfert catre alti candidati la Presedintie.
Am asistat la o campanie electorala in care nu televiziunea si presa scrisa au detinut rolul de suport prin intermediul carora s-au transmis mesajele electorale. Pana acum au existat doua confruntari importante televizate, intre patru dintre primii clasati in sondajele pentru alegerile prezidentiale. Una dintre ele la PROTV, cealalta, la Antena 1. Au fost discutii sobre, in care candidatii s-au adresat prea putin unul celuilalt. Am asistat doar la replici si drepturi la replica. Regulamentele impuse de CNA, dar si strategiile elaborate de formatiuni au inchistat in asemenea masura dezbaterea gazduita de televiziuni, incat ea s-a mutat in strada. Asta a insemnat ca o parte importanta a mesajelor a fost distribuita prin afise, dar nici ele nu au fost vedetele. Ci fluturasii – multi dintre ei risipiti pe mesaje impotriva contracandidatilor. Ca si in anii precedenti, nu se stiu, cu trei zile inainte de incheierea campaniei, sumele pe care fiecare fomatiune le-a cheltuit in campanie.
De departe, cel mai important instrument de campanie electorala a devenit, in aceasta toamna, turneul prin tara. Cei doi prezidentiabili, in mai toate ocaziile insotiti de cei nominalizati la functia de premier (Mircea Geoana in cazul Uniunii PSD+PUR si Calin Popescu Tariceanu pentru Alianta D.A.), dar si de sotii, au parcurs mii de kilometri.
Alianta D.A. a avut o echipa aproape fixa pe care a prezentat-o fiecarei localitati, din care au facut parte prezidentiabilul Traian Basescu, cel nominalizat la functia de premier, Calin Popescu Tariceanu, precum si revelatia intr-ale carismei si popularitatii, deputata liberala Mona Musca. Adevarate show-uri au fost concepute pentru Alianta, spectacole in care intre doua concerte sustinute de formatii cu priza la tineri au fost prezentati candidatii la parlamentare din fiecare judet si cel prezentat ca o vedeta, Traian Basescu – insotit de artificii si sloganuri scandate in dialog scena-auditoriu.
PSD+PUR a avut de partea sa cam acelasi stil de spectacol electoral. Muzica, dialog cu electoratul venit la intalnire, cu echipa devenita traditionala – Adrian Nastase si Mircea Geoana. PSD a mai avut parte de un sustinator. Este vorba despre Ion Iliescu, presedintele aflat la final de sedere la Cotroceni, care a iritat opozitia cu perindarile sale printre circumscriptiile electorale si sediul PSD. Asta in conditiile in care Constitutia spune ca presedintele nu se implica de partea unei formatiuni politice.
Nu exista regiune care sa nu fi fost vizitata macar o data de catre Basescu si Nastase.Nu exista oras mare in Romania care sa nu fi avut parte de cel putin doua mitinguri electorale – unul cu Nastase, altul cu Basescu. Exista o singura exceptie, Bucuresti, orasul unde locuiesc mai mult de un milion de votanti, dar care pare sa fie ignorat de strategiile de campanie ale celor doua forte.
Ca si in anii precedenti, Corneliu Vadim Tudor si-a transmis mesajele prin revistele pe care le coordoneaza si a stat mai mult la birou. Candidatul la presedintie al UDMR, de data aceasta Marko Bela inlocuindu-l pe veteranul Gyorgy Frunda, a preferat doar localitatile unde populatia maghiara este semnificativa.
Partidele isi redimensioneaza corpul de parlamentari
Intrebarea este daca polarizarea din ultimii ani a spectrului politic romanesc va duce la schimbarea configuratiei Parlamentului. Avem mai putine locuri de data aceasta, pentru ca s-a schimbat norma de reprezentare o data cu reducerea numarului de electori.
Este aproape cert ca nu va exista posibilitatea ca vreunul dintre blocurile electorale sa castige majoritatea absoluta a numarului de mandate. Este, aproape la fel de cert, ca nu vom mai avea nici un sfert dintre mandate adjudcate de PRM. Partidul condus de Corneliu Vadim Tudor este cotat la doar o jumatate din numarul de mandate pe care l-a obtinut in 2000. Este pentru prima data dupa 1990 cand se pune problema ca UDMR sa poata trece pragul electoral. Teoretic exista un astfel de risc, pentru cao parte dintre radicalii din UDMR, cei ai lui Sasz Jeno, candideaza separat de Uniune, fie pe listele Actiunii Populare, fie, paradoxal, pe listele partidului opus ca mesaj, PRM. Acum se va verifica procentul de sustinatori ai radicalilor din Uniune si se vor limpezi apele si in privinta pericolului pe care il reprezinta ei in chestiunea autonomiei etnice. Cu fiecare votant de partea radicalilor scade sansa UDMR de a intra in Parlament. Dar comunitatea maghiara s-a dovedit un corp electoral pragmatic si, implict, eficient. Vorbim, asadar, de un calcul teortic.
Schimbarea legilor electorale va impune si modificari la capitolul minoritatilor, altele decat cea maghiara, care pana acum aveau cate un mandat de deputat asigurat. De asemenea, va fi important daca se va permanentiza statutul unor formatiuni crestin-democrate, care s-au desprins din trunchiul PNTCD. Unificarea lor nu s-a produs in patru ani, s-ar putea sa mai aiba timp de gandire inca un ciclu electoral, dar, din pacate, cel mai probabil, din afara Parlamentului.
Cu din ce in ce mai putine partide in Pralament, este usor de alcatuit o schema a preferintelor ideologice ale electoratului. Dar este foarte complicat de alcatuit un guvern. Cu cat se apropie alegerile, socotelile electorale se intetesc, iar neintelegerile devenite istorice intre anumite formatiuni se incapataneaza sa fie bariere in negocieri. PRM continua sa fie partidul nedorit intr-o alianta guvernamentala, desi sustine ca si-a dres imaginea cu iz filosemitic, filomaghiar si prooccidental. In prag de integrare in Uniunea Europeana este aproape imposibil de imaginat ca vreuna dintre formatiunile care va castiga se va incumeta sa introduca PRM la Palatul Victoria. Dar se poate guverna si cu sprijinul in Parlament, chiar tacit, al formatiunii lui Corneliu Vadim Tudor, daca ar fi sa ne amintim de ultimii patru ani. Cum a si recunoscut inca de acum sase luni, UDMR este dispusa sa sustina si Alianta D.A., si PSD+PUR la guvernare.
Teme vechi si noua cam toate in ofertele lectorale
Alegerile din aceasta saptamana au adus pentru prima data in atentie, dar mai ales in dezbatere, programe economice, semn ca romanii vor sa se termine mai repede tranzitia spre statutul de tara in care se traieste mai bine. Fiscalitatea a ajuns si in Romania sa fie pentru prima data o tema de dezbatere electorala, desi de ani de zile este criteriu pentru optiunea de vot in tarile occidentale si, de mai putina vreme, in tarile est-europene. Este de asteptat ca pentru electoratul mai informat, mai instruit si mai tanar sa fie chiar un motiv de a alege sau nu o formatiune.
Fiscalitatea a avut un rating apropiat in disputa electorala cu acela pe care l-a inregistrat discutia despre Uniunea Europeana. Din pacate nu s-a vorbit mai deloc depre masurile care sa asigure intrarea la termen in Uniune si s-a pierdut discutia undeva intre a defini ce este acela un lider pro sau antieuropean, un lider care se converseaza sau nu amical cu omologii sai occidentali. Ce este incurajator este faptul ca nu s-a inregistrat nici o formatiune care sa nu vrea la 1 ianuarie 2007 ca Romania sa fie in Uniunea Europeana.
In topul audientei pare sa fi urcat in ultimele zile si o tema inedita pentru Romania – homosexualitatea. O declaratie a liderului Aliantei, Traian Basescu, potrivit caruia nu este impotriva homosexualilor, s-a ajuns la importarea din campania americana a acceptarii sau nu a casatoriilor si adoptiilor in sanul minoritatilor sexuale. Schimburi dure de replici, amenintari si fluturasi otraviti au ocupat spatiul public intr-o tara in care relatiile homosexuale au fost scoase de sub incidenta penala in urma cu trei ani.
Coruptia a fost si ea o tema importanta in dezbatere. Nu masurile de combatere a ei, insa, ci acuzatiile pe care si le-au impartit cu parcimonie candidatii importanti. Referirile la acest capitol tin mai mult de ton si de limbaj, doua componente care se inaspresc cu fiecare zi care ne apropie de data intalnirii cu urnele. Astfel, o tema ca Rafo a captat energie considerabila din partea Aliantei, care a acuzat partidul aflat la guvernare ca isi avantajeaza, cum a mai facut-o in timpul guvernarii, clientela politica. A fost un prilej insa pentru PSD sa afirme ca se preocupa de soarta angajatilor de la o intreprindere aflata in dificultate si sa invoce politicieni ai Aliantei care ar fi beneficiat de aceleasi privilegii.
Au disparut din peisaj, mai precis din discurs, baronii locali, cei care au tinut capul de afis al competitiei pentru alegerile locale. Ne-am despartit de temele care au facut istorie postdecembrista. Nu am mai analizat problemele pe care le ridica restituirea proprietatii, cum am avut tema in 92 si 96, nu ne-am mai temut “pentru linistea noastra”, cum am facut-o in 92, sau pentru pierderea Ardealului, ca in 96, dar n-am scapat de tema coruptiei. adelina.radulescu@zf.ro