3,2,1,0...adio

Ce va sugereaza numele zeului Apollo? Soarele, artele, un vers din cantecul formatiei Phoenix “Muzica si muzichia”, o sculptura clasica dintr-un muzeu vizitat candva intr-o dimineata ploioasa? Sau poate ca sunteti destul de varstnici sau destul de informati si va mai amintiti primul pas pe Luna?
Acum treizeci de ani, in decembrie 1972, se incheia, o data cu misiunea Apollo 17, unul dintre cele mai ambitioase programe din istoria tehnologiei moderne, debarcarea unui echipaj uman pe satelitul natural al planetei noastre. Povestea incepe in luna mai 1961 cu anuntul  presedintelui Kennedy care defineste noul program ca pe incercarea de a trimite oameni pe Luna si de a-i readuce cu bine acasa. Primele teste sunt efectuate in primavara anului 1964 si cele 15 misiuni Apollo vor continua sa se desfasoare pana la sfarsitul lui 1972. Au fost explorate 6 zone ale Lunii, au fost recoltate cateva zeci de kilograme de roca lunara, au ramas in apropierea punctelor de aselenizare zeci de instrumente stiintifice care au transmis date multi ani dupa incetarea zborurilor.
Nu au lipsit tragediile, ca incendiul care i-a ucis pe rampa de lansare pe astronautii Grissom, Chaffee si White, momentele de mare tensiune din timpul misiunii Apollo 13 care a pus in real pericol vietile membrilor echipajului, dar s-a terminat cu bine. Pentru cei care nu cunosc detaliile, e bine de stiut ca, desi presa si televiziunea au batut moneda pe ideea ca doar ingeniozitatea si spiritul de improvizatie al inginerilor de la NASA i-au salvat pe cei trei eroi, Lovell, Haise si Swigert, accidentul si solutia sa apareau in manualul de zbor sub misterioasele initiale DSA-TLC-IV. Asta este ceea ce se intelege prin planificare de contingenta, sa fii pregatit pentru orice eventualitate.
Au fost si clipe de comedie, e drept cam costisitoare, sa nu uitam ca programul a costat mai bine de 25 de miliarde de dolari. Asta nu i-a impiedicat pe unii astronauti sa uite pe Luna echipament, precum celebrele camere foto Hasselblad (visul oricarui fotograf, amator sau profesionist) sau sa omita sa puna in functiune unele aparate ramase acolo. Ziaristii nu au ratat ocazia de a face mult zgomot in legatura cu unele timbre postale, medalii si alte suveniruri luate la bordul navei Apollo 16. Cand s-au lamurit ca astronautii nu aveau intentia sa le comercializeze, ziaristii s-au calmat si au tacut.
Dupa 30 de ani de la incheierea programului Apollo, cursa pentru cucerirea spatiului cosmic s-a cam terminat si se vorbeste doar de cooperare, vezi proiectul statiei orbitale internationale. Pe vremuri, multa lume afirma cu entuziasm ca peste cativa ani vor pleca nave de cursa lunga spre planeta Marte si, cine stie, poate si la departari mai mari. Dar din pacate nimeni nu a mai fost dispus sa investeasca bani in aceste frumoase acrobatii tehnologice. Nimeni nu a mai pasit pe Luna din 1972. Nici un astronaut nu a pasit pe planeta Marte. Imagini ale cuceririi spatiului mai vedem pe canalele de televiziune pe cabluri, care transmit inevitabilele documentare de montaj sau, si mai rau, ca ilustratie la reclamele pentru antologii muzicale ale anilor ’60.  Neil Armstrong si The Beatles, poate “Nowhere Man”?  Prefer apelul adresat de grupul Phoenix zeului Apollo.
Dupa cum se vede, pentru amatorii de calatorii pe alte planete exista, pe moment, o singura solutie, intoarcerea la fictiune, la zboruri pe Luna in compania lui Jules Verne, Asimov sau Clarke. Sa fie, oare, biblioteca o rampa de lansare mai sigura decat cele de la Cape Canaveral ?

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar