Eugen Negrici – Jurnal. Sesiunea de toamnă. Editura Cartea Românească

Profesorul Eugen Negrici a decis să-și publice jurnalul din perioada 1975-2015. Cei 40 de ani de însemnări ale criticului, devenit celebru odată cu publicarea istoriei îndelung dezbătute Iluziile literaturii române, se constituie într-o cronologie îmbogățită cu glosările din prezent pe marginea anilor în care jurnalul, chiar închis într-un sertar, era secret și față de el însuși. Sesiunea de toamnă va restabili adevărul.

Volumul a apărut în colecția „Jurnale și memorii” a Editurii Cartea Românească, și va fi lansat la Gaudeamus 2015.

„Rog cititorul să nu se lase amăgit. Nu este vorba despre un jurnal în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă m-am silit să reconstitui date și să sugerez continuitatea. Aceste însemnări sunt… niște însemnări. Meritul lor, dacă au vreunul, este că înregistrează schimbările de perspectivă și de ton pe care mi le-a înlesnit scurgerea timpului. Invit pe cel ce le parcurge să se concentreze asupra a ceea ce înseamnă, în fond, o sesiune de toamnă. Adică oportunitatea unor reexaminări.” (Eugen Negrici)

„Eugen Negrici are ochi, vasăzică, pentru a descoperi plinul din gol… Eugen Negrici pășește oricum cu îndrăzneală, în larga împărăție a penumbrei operelor – maidanul din spatele Panteonului –, cum ar veni, și se desfată descoperind capodoperele aruncate, conserve de poezii și proză care îi dau delicii, fie prin forma cutiei, fie prin rezistența păstăilor la ploaie. (Cel mai mult îi plac desenele ruginii.)

El schițează, de fapt, prin această reformă a unghiului de vedere, un fel de tratat de estetică – nu numai involuntară – care se poate detecta lesne din judecăți de valoare și opțiuni. Fire generoasă, dar nu îngăduitoare cu literatura, apt să valorifice acele sclipiri ale tezaurului de tipărituri, scoase din sporul de civilizație ori din denivelările ei, ca oasele de mamut ivite în urma deplasărilor de teren, gestul lui e salutar, nu numai pentru umiliții și obidiții literaturii, dar chiar și pentru cei mari…” (Marin Sorescu)

Eugen Negrici s-a născut la 28 noiembrie 1941, în Râmnicu Vâlcea. Este critic, istoric literar, stilistician și profesor de literatură română contemporană la Facultatea de Litere, Universitatea din București.

A publicat următoarele volume: Antim. Logos și personalitate (1971), Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin (1972), Expresivitatea involuntară (1977), Figura spiritului creator (ed. I, 1978; ed. a II-a, 2013; Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Imanența literaturii (ed. I, 1981; ed. a II-a, 2009), Introducere în poezia contemporană (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Sistematica poeziei (1988), Poezia medievală în limba română (ed. I, 1996; ed. a II-a, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Soros), Literature and propaganda in communist Romania (1999), Literatura română sub comunism. Proza (2002), Literatura română sub comunism. Poezia (2003), Iluziile literaturii române (2008; Cartea Anului 2008, desemnată de România literară și Fundația Anonimul; Premiul Manuscriptum; Premiul pentru critică/istorie literară al revistei Observator cultural; Premiul de excelență al revistei Convorbiri literare), Literatura română sub comunism. 1948-1964 (2010), Simulacrele normalității (2011) și Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelității (2014; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România).