Un unicat muzeografic, o expoziție eveniment, realizată și admirată o singură dată la nivelul unei generații, a fost vernisată săptămâna trecută la Muzeul de Artă din Cluj Napoca. Este suficient să-i pronunțăm numele ca să-i înțelegem semnificația cu totul specială: „Aurul și argintul antic al României”. Inițiativa demarării acestui proiect muzeografic de anvergură națională, organizat sub patronajul Ministerului Culturii, unul dintre cele mai complexe demersuri de acest fel realizate la noi în ultimul sfert de veac, a aparținut Muzeului Național de Istorie a României din București. Și cum unirea face puterea, la materializarea sa și-au adus o substanțială contribuție alte 31 de muzee de arheologie și istorie din țară. Altfel nici nu ar fi fost posibil să prindă viață un asemenea proiect, aproape utopic, care își propune să concentreze în câteva zeci de vitrine o istorie de mai bine de șase milenii de pe teritoriul actual al României. Expoziția a fost vernisată la 19 decembrie 2013 la București, itinerarul continuând la Timișoara, Oradea, Satu Mare, Sibiu. Până pe 22 martie, ea va rămâne la Cluj Napoca, după care vor urma Târgu-Mureș, Alba Iulia, Sfântu Gheorghe, Buzău și Craiova.
Peste 1.000 de piese – unicate naționale și mondiale
Pentru a avea o imagine cât de cât exactă asupra amplorii evenimentului, trebuie să spunem de la bun început că cei peste o sută de istorici și arheologi care au lucrat la acest proiect au selectat din muzeele României 1.004 piese din aur și argint. Obiectele au fost aranjate în ordine cronologică, de la cele mai vechi, din eneolitic, mileniul al cincilea î. Hr., până la cele din antichitatea târzie, secolul al șaptelea d. Hr. Nu exagerăm cu nimic dacă spunem că, parcurgând expoziția, vizitatorul are șansa de a viziona un adevărat film documentar despre civilizația multimilenară a autohtonilor, dar și a celor care au trecut efemer pe teritoriul României de astăzi. Este vorba nu numai despre piese foarte rare la nivelul țării sau al regiunii de sud-est al Europei, (pe care le cunoșteam, eventual, din fotografiile reproduse în manualele de istorie sau din unele filme documentare ) dar și despre multe unicate la nivel mondial, parte din zestrea inestimabilă a umanității. Fără îndoială, avem în fața ochilor veritabile capodopere artistice care dau măsura ingeniozității tehnologice și a forței creatoare a străvechilor meșteri făurari de pe actualul teritoriu al țării.
O parte însemnată a acestor piese ale orfevrăriei pre- și protoistorice sau de epocă clasică, descoperite de-a lungul ultimelor două secole pe teritoriul României, compune astăzi ansamblul expoziției permanente „Tezaur Istoric” din cadrul Muzeului Național de Istorie a României de la București.
De la eneolitic, la Evul mediu timpuriu
Specialiștii acestui muzeu, și aș consemna aici, în primul rând, numele curatorului – responsabil pentru întregul proiect, Rodica Oanță-Marghitu, au conceput expoziția, din rațiuni istorice, dar și didactice, în șase mari secțiuni: „Eneolitic”, „Epoca bronzului și prima epocă a fierului”, „Cultura getică preclasică”, „Cultura geto-dacică clasică”, „Perioada romană”, „Antichitatea târzie și Evul mediu timpuriu”. Fiecare dintre acestea este ilustrată cu piese reprezentative din tezaure descoperite în diferite colțuri ale țării: brățări, inele, cercei, fibule, agrafe ornamentale, oglinzi, paftale, arme, monezi, vase… Obiectele unicat, de o valoare inestimabilă, au propriile lor povești, istorii topite în istoria milenară. Expoziția nu le eludează, ci, dimpotrivă, caută să retraseze reperele „biografice” esențiale ale pieselor antice expuse. De la încadrarea în epocă și prezentarea condițiilor de descoperire, discursul curatorial migrează semnificativ spre evidențierea ingeniozității tehnologice și a forței creatoare a străvechilor orfevrii, cu conturarea mediului favorizant, a rolului funcțional sau a dimensiunii pur simbolice și estetice cu care au fost investite toate aceste obiecte, reale puncte de referință în arta metalului prețios.
Altfel spus, suntem invitați la un inedit curs de istorie a aurului și argintului pe teritoriul României, pe care vizitatorul poate să-l parcurgă cu ajutorul informațiilor oferite de organizatori pe panourile incluse în traseul expozițional, dar și în catalogul care însoțește expoziția. Un catalog impunător, de peste 700 de pagini, tipărit în condiții grafice excepționale, incluzând biografia fiecărei piese expuse, cu informații despre condițiile în care a fost descoperită, despre semnificația ei. Un catalog-album care nu ar trebui să lipsească din biblioteca iubitorilor de istorie.
Brățările dacice și cerceii prințesei gepide
Revenind la expoziția propriuzisă, cu greu rezist tentației de a prezenta tezaurele expuse, încercare imposibilă în spațiul unui articol. Și totuși, nu pot să nu amintesc câteva dintre „perlele coroanei” care atrag ca un magnet vizitatorii: brățările dacice descoperite la Sarmizegetusa Regia; delicații kosoni recuperați de prin toate colțurile Europei; o parte din Tezaurul de la Pietroasa, „Cloșca cu puii de aur“ cum este el îndeobște cunoscut; extraordinarul tezaur princiar funerar descoperit la Apahida, lângă Cluj, atribuit neamului germanic al gepizilor (a doua jumătate a secolului al V-lea d. Hr) cu piese lucrate în tehnica cloisonnė; fastuosul tezaur funerar al „prințesei gepide “ scos la iveală în 2007, cu prilejul construcției mall-ului de la Florești, tot de lângă Cluj, despre care am publicat, în momentul descoperirii, un amplu reportaj în Ziarul de duminică. Mormântul conținea aproape în totalitate obiecte de aur de mare finețe (catarame, cercei, un colier format din nouă pandantive ornamentate cu granate roșii, ace de prins veșminte), realizări de vârf ale orfevrăriei din epoca migrațiilor.
Desigur, o întrebare se impune: cum a fost posiblă o asemenea acumulare de valori materiale și spirituale pe un teritoriu aflat mai tot timpul sub furtunile istoriei ? În amplul și pertinentul studiu care prefațează albumul-catalog, directorul Muzeului Național de Istorie a României, dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu oferă un răspuns acestei întrebări: „Extraordinara acumulare de piese din aur și argint în spațiul românesc din preistorie până în pragul Evului Mediu se explică nu numai prin existența unor importante resurse miniere și a unor artizani pricepuți, dar și prin succesiunea vreme de cinci milenii, a unor mari civilizații în această arie geografică, a unor structuri politice care au jucat un rol de primă mărime în această parte a lumii. Nu mai puțin importantă a fost plasarea spațiului românesc la intersecția marilor drumuri care unesc Europa de Sud (și lumea mediteraneeană) cu cea de Nord, Europa de răsărit, cu Europa Centrală și Occidentală. Aceasta a facilitat nu doar circuitul metalelor prețioase, dar și difuziunea ideilor, tehnologiilor și inovațiilor artistice și nașterea unor sinteze originale.”
O expoziție ca un ceasornic
Montarea și demontarea unei asemenea expoziții poate fi comparată cu cea a mecanismului unui ceasornic. Există un program riguros de itinerare, de strângere a expoziției, de transport, de remontare…Totul se măsoară în ore și minute. Nu mai vorbim despre măsurile excepționale de securitate asupra cărora organizatorii au păstrat cel mai strict secret. Am aflat doar că toate aceste valori inestimabile sunt asigurate la prețuri pe măsură și că periplul expoziției în 2015 prin România se ridică la un million de lei. Extrem de puțin față de beneficiile spirituale pe care artefactele milenare le aduc vizitatorilor.
Nu putem încheia aceste rânduri fără o trimitere la realitatea noastră politică: ideea expoziției, conturată cu cinci ani în urmă, a fost sprijinită de toți miniștrii culturii care s-au perindat, cu mai mult sau mai puțin folos, prin Guvern. Continuitatea punctelor de vedere probează faptul că este posibil, chiar și în peisajul politic plin de turbulențe al României contemporane, ca marile obiective naționale să prindă viață, depășind măruntele ambiții de partid.
De dincolo de milenii, maeștrii aurari și argintari ne dau o lecție de patriotism.