Azi am cerut Premierului Mihai Razvan Ungureanu eliberarea mea din functia de consilier de stat pe probleme economice. Încheierea unui mandat reprezintă un bun prilej de bilanț, de trecere în revistă a celor bune, a celor rele și a celor gri. În ceea ce mă privește, consider că mi-am îndeplinit mandatul profesionist și eficient. Am apărat, ori de câte ori a fost nevoie, măsurile luate de Guvernul aflat la putere într-unul dintre cele mai grele dintre contextele posibile. În interiorul Guvernului, am apărat lucrurile care ar mai fi trebuit făcute. Acum, democratic, este momentul să-mi vad de drumul meu personal academic.
Drumul meu politic a fost și este legat de PDL. Am fost în focul unor evenimente cruciale, din care am avut enorm de învățat din punct de vedere profesional și care mi-au maturizat viziunea politică.
De pildă, am înțeles că:
1. La putere partidele politice se canibalizează. In opoziție se coagulează. Frustrări sunt de ambele părți ale baricadei. Guvernul Boc și guvernul Ungureanu au reușit stabilizarea economică pe vreme de mare răstriște și asta înseamnă să fii cu adevărat Putere. Opoziția ce va veni pentru PDL înseamnă, cu certitudine, restructurare, indiferent de forma pe care o va lua aceasta. Cred în energia creativă a principalei forțe politice de dreapta. Voi fi în mijlocul evenimentelor ce vor urma.
2. Regula 90% muncă și 10% comunicare nu salvează nicio guvernare. Argumentele consistente, tehnice, raționale trebuie permanent însoțite de explicații pe înțelesul tuturor. Or, criza economică nu a fost încă explicată pe înțelesul tuturor. Decidenții politici au luat măsurile omenești posibile într-o lume intrată în panică. Deciziile corecte guvernamentale au fost umbrite de corupția prea târziu sancționată. Lipsa de comunicare a coaliției aflată la putere pe timp de criză, suprapusă cu manipularea și cu populismul partenerilor de dialog, au dus la o dezbatere fără formă și fără fond.
3. Regula 90% muncă și 10% alianțe nu funcționează. Compromisurile sunt inevitabile, democratice și, de data aceasta, ineficiente. Fiecare și-a dorit mai mult – mai puțin însă guvernarea comună. Or, ezitările arată că Unitate cu adevărat nu există.
4. Regula 90% profesioniști și 10% habarniști în rândul decidenților publici erodează masiv imaginea actului guvernamental. Atenția publică este catalizată de cei din urmă. Important este că, la greu, tot profesioniștii au contat, ei au găsit soluțiile și calea cea dreaptă.
5. Regula 90% bărbați și 10% femei în structura decizională erodează eficiența guvernamentală și principiul democratic al egalității de șanse, al corectei reprezentări a intereselor cetățenilor și cetățenelor. Face total dezechilibrată comunicarea în interiorul unei lumi oarbe și orgolioase.
6. Regula 90% denigrare și 10% adevăr este arma otrăvită a unei lumi în vertij mediatic. Întrebată pe probleme profesionale, atacată fără avertisment, nu de puține ori cu drepturile la replică pe tema familiei mele nepublicate, am învățat că e mai la îndemână lipsa de caracter, decât spunerea adevărului până la capăt. E bine-rău că s-a întâmplat așa. Ca să știu să nu fac niciodată astfel.
7. Regula sunt eu însămi. A funcționat și la guvernare. Funcționează și-n viață. Să dovedești că ești pe picioarele tale. Că ceea ce ai învățat în școală se poate aplica și în cel mai înalt for decizional. Că expertiza ta contează. Cum spune un interesant graffitti de la Universitate, singura soluție – propria evoluție.
Iată așadar, pe scurt, câteva dintre învățămintele cu care plec, cu fruntea sus, la un nou drum. Iată câteva linii care mă vor ghida și în continuare în cadrul activității mele profesionale și politice.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.