Dacă despre afacerile producătorilor ce au înregistrate firme sunt disponibile date atât la Ministerul Finanțelor, cât și la Ministerul Agriculturii sau la Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură, despre operațiunile producătorilor persoane fizice se știu puține lucruri.

Ziarul Financiar a vorbit cu doi dintre fermierii care exploatează fiecare câte 500 de hectare de teren ca persoane fizice pentru a afla ce business au acești antreprenori.

Afaceri de 0,2-0,3 milioane de euro/an la 500 de hectare

Florea Stănaia este unul din cei 7.000 de producători agricoli care exploatează până în 500 de hectare de teren ca persoană fizică. Agricultorul, care este și primar în comuna Obârșia de Câmp din apropierea orașului Drobeta-Turnu Severin, scoate din ogoare în fiecare an grâu, floarea-soarelui și porumb de aproximativ 250.000 de euro.

“Am greșit că am ales să fac afaceri ca persoană fizică, sunt pe o pistă greșită. Am colegi agricultori în zonă care s-au dezvoltat mult mai bine decât mine pentru că au firme. Eu așa am apucat, dar anul acesta cu siguranță îmi voi face firmă”, spune Stănaia.

Întrebat despre costurile operațiunilor sale, agricultorul spune că plătește aproximativ 400 de euro anual pentru a exploata fiecare hectar de teren, însă subliniază că nivelul costurilor diferă de la o cultură la alta.

“La grâu plătesc în general 2.000 de lei pentru fiecare hectar. În cel mai bun caz rămân cu 400 de lei la sfârșit. De aia suntem și săraci noi agricultorii.”

Per total, la 500 de hectare de teren Florea Stănaia rămâne la sfârșitul anului cu un profit de aproximativ 50.000 de euro, potrivit calculelor ZF. În acest context Stănaia explică că ia în considerare și o extindere a suprafețelor sale la 700 de hectare în condițiile în care va găsi vânzători dispuși să renunțe la teren în zona sa.

“Vreau să mă extind cu încă 200 de hectare, însă acum la noi în zonă nu vinde nimeni teren agricol. Acum nu mai vinde nimeni. Dacă o să găsesc, voi cumpăra.”

În același timp fermierul Ilie Negrilă din Alexandria , județul Teleorman, și-a făcut de curând firmă după ce în anii precedenți a preferat să exploateze 500 de hectare ca persoană fizică.

“Am trecut pe firmă, am dat teren copiilor pentru a putea accesa fonduri europene și am fost obligat să îmi fac firmă. Ca persoană fizică era mult mai ușor, luam cu stânga, dădeam cu dreapta”, spune el.

Producătorul spune că încasările sale au fost anul trecut de 500 de euro/hectar, în timp ce costurile s-au ridicat la circa 350 de euro.

“Aceste rezultate mai bune le-am avut doar anul trecut când au fost atât prețuri bune, cât și producție mare, în anii precedenți am pierdut aproape tot”, spune Negrilă.

Per total, afacerile de anul trecut ale lui Ilie Negrilă s-au ridicat la 0,25 milioane de euro, profitul fiind de aproximativ 75.000 de euro.

“Până acum nu am avut niciodată angajați, am lucrat terenurile cu familia pentru că facem totul mecanizat. De când mi-am făcut firmă am angajat cinci oameni și mai vreau să mai fac încă trei angajări.”

Mai mult, antreprenorul se uită și la alte terenuri pentru a achiziționa terenuri suplimentare, însă recoltele-record ce au umplut conturile fermierilor au dus la adevărate licitații pentru ogoarele locale.

“Nu mai găsesc să cumpăr acum teren, oricum prețurile au sărit în ultima perioadă și este bătaie pe teren.”

De aici vine evaziunea?

Fermierii persoane fizice reprezintă însă unul dintre elementele ce stau în spatele evaziunii fiscale din agricultura locală, spun surse din piață. Fenomenul apare în condițiile în care acești producători sunt supuși unor controale mai sumare decât cele la care sunt supuse firmele.

Cum sunt însă verificați fermierii persoane fizice?

“În principiu este folosit impozitul pe bază de norme de venit. Se presupune că producătorul agricol respectiv are un anumit venit în funcție de suprafața exploatată sau de producție și pe baza acestor date se plătesc taxele. Fermierii pot opta pentru impozitul pe venit sau pentru sistemul contabil în partidă simplă, unde înregistrează costurile și încasările”, arată consultantul fiscal Emil Duca.

Consultanul spune că producătorii agricoli sunt verificați de administrațiile financiare locale, însă adaugă că nefiscalizarea poate apărea atunci când vânzările se fac cu cash la marginea drumului.

“Problemele apar atunci când se încasează cash, dacă se fac plăți prin bancă urmele sunt greu de acoperit”, arată Duca.

El adaugă că una dintre soluțiile pentru creșterea gradului de disciplină fiscală în rândul fermierilor mici este introducerea obligativității de încadrare într-o formă de organizare de la o anumită suprafață exploatată.

Pe piața agricolă locală sunt aproape 2,7 milioane de fermieri persoane fizice care exploatează 3,5 milioane de hectare de teren agricol, în timp ce restul de 4,7 milioane de hectare sunt lucrate de 13.000 de firme.

În acest context Guvernul a introdus anul trecut sistemul taxării inverse în comerțul cu cereale și plante tehnice ca urmare a numărului mare de intermediari “fantomă” care făceau evaziune fiscală prin neplata TVA.

Arma “fiscală” a Guvernului a mutat evaziunea la vecini

Introducerea sistemului taxării inverse a mutat însă o bună parte din evaziunea din România în țările vecine precum Ungaria și Bulgaria, state care nu folosesc acest mecanism.

Taxarea inversă implică eliminarea plății TVA pentru fiecare element din lanțul producător-intermediar-comerciant-procesator, această taxă urmând a fi plătită doar de cumpărătorul final al produselor.

Teoretic, pe lanțul comercial al cerealelor sunt producătorii, care livrează mar fa inter mediarilor, care o duc la rândul lor marilor traderi, companii exportatoare sau care vând procesatorilor.

Înainte de introducerea taxării inverse fiecare verigă din acest lanț era nevoită să plătească TVA pe facturile pe care le emitea.

Jucătorii din comerțul cu cereale au acuzat că înainte de introducerea taxării inverse pe piață existau intermediari “fantomă” care încasau TVA după care închideau firmele fără ca statul să își mai poată recupera banii.

Ce schimbări a adus în piață noul sistem? “Odată cu aplicarea acestei legi a apărut o nouă problemă: în Ungaria există în continuare TVA la cereale, iar comercianții maghiari de cereale au ajuns la concluzia ca este mai profitabil să cumpere cereale din România fără TVA și să le vândă în Ungaria cu TVA.

Problema este că ungurii iau cerealele de la noi, le vând în Ungaria și nu achită TVA statului maghiar, adică fac evaziune. Cu banii de TVA în buzunar ungurii reușesc să dețină “monopolul” în comerțul cu cereale în vestul României deoarce își permit (cu ajutorul evaziunii de TVA) să dea un preț mai mare decât comercianții români din piață”, spune o sursă din piață.

Atractivitatea evaziunii fiscale în Ungaria este justificată și de faptul că statul maghiar are TVA de 27%, cea mai mare din Uniunea Europeană.