47 de zile, atat i-au trebuit Coloanei fara Sfarsit ca sa revina acolo unde-i era locul, recuperandu-si functia de simbol al neamului, dar si de mediator cosmic intre univers si universalitate, dupa ce alte 1555 de zile a zacut dezmembrata, supusa unui sir de expertize care la un moment dat sunau aberant, martor mut al unui razboi stupid, mediat de orgolii politice.
Joia trecuta, in jurul orei 21,30, a fost pus ultimul modul. Din acel moment, practic operatiunea de restaurare s-a incheiat si a inceput desfacerea schelei.
Pe masura ce schelele cadeau, Coloana fara Sfarsit uimea prin verticalitatea aparent fragila, cu inaltimea ei de peste 31 de metri.
Era ca si cum un obiect de pret revenea la lumina dupa ce zacuse ascuns in tainitele lumii mii de ani. Un modul cantareste peste o tona si jumatate si sunt 16 asemenea module, dar si alte doua semimodule, cel de baza si cel de final.
Sorana Gorjanu, fiica inginerului Gorjanu, mana dreapta a lui Brancusi, abia stapanindu-si emotiile si lacrimile, nu putea spune decat “Este asa cum a fost, imi retraiesc copilaria”.
Abia o data cu zorile, Coloana fara Sfarsit s-a aratatat in toata maretia ei. Constatam un lucru uimitor! Noaptea, Coloana are alta expresie, dimineata, pana cand Soarele sa prinda putere, o alta, cand e senin, straluceste, iar cand e innorat, pare trista.
Ministrul Ion Caramitru nu si-a pregatit nici un discurs. “Am readus-o acolo unde ii era locul, aceasta este important! De altfel, anul 2001 va fi Anul Brancusi, asa cum anul 2000 este Anul Eminescu”.
Oficialitatile locale, ma refer la prefectul Emil Popescu si la senatorul de Gorj, Mischie, care cu o saptamana in urma au facut tot ce le-a stat in putinta ca lucrarile la Coloana sa nu fie finalizate, s-au intrecut pe ei insisi in a ridica osanale si a multumi ministrului si Ministerului Culturii.
Totusi nimic nu a resit sa mai umbreasca sarbatoarea gorjenilor. Eventual elicopterul care, cat timp a durat ceremonialul de reinvestire culturala, a survolat zona acoperind difuzoarele statiei de amplificare si facandu-i pe cei din spate sa nu mai auda nimic.
Dar n-a mai contat pentru ca la Tg. Jiu, duminica a fost sarbatoare in adevaratul sens al cuvantului.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar