Grecia a ajuns prioritatea zero în UE. Toți liderii UE discută numai despre Grecia. Nici nu îi mai interesează că există UE, o comunitate cu peste 400 de milioane de oameni, din care grecii sunt decât vreo 10 milioane, adică undeva la 2.5%.
Să nu mai vorbim de faptul că cele câteva sute de mld euro ale Greciei reprezintă tot cateva procente din datoriile cumulate ale Statelor UE, și că Spania, Irlanda sau Portugalia sunt într-o situație chiar mai rea decât cea a Greciei, după unii indicatorii macro-economici.
Iarăși îmi reiterez opinia conform căreia Grecia este doar un spectacol, un joc de lumini care trebuie să atragă atenția opiniei publice de la multe ale chestiuni mult mai grave, cum ar fi faptul că modelul economic pe care se bazează UE este privit de mulți ca “muzeu” fără nici un viitor practic pentru bunăstarea generală mai ales ai noilor ei membri, sau că Germania și Franța își cam impart hegemonia cu iz imperial în cadrul UE, și cu cât mai mult se prelungește criza în UE, prin amânări succesive de decizie pentru un plan de relansare, cu atât ecartul dintre ei și restul Uniunii, dar și influența celor două țări crește. Ce noroc pe ei, nu?
Trebuie amintit și faptul că Bloomberg anunța recent o ipoteză interesantă: cică Germania, cel mai mare creditor istoric al Greciei, prin băncile locale în perioada “dezmățului” financiar, adică până în 2009, a reușit printr-o genială inginerie financiară, cu sprijinul Franței “sarkoziste”, să își recupereze cam toți banii dați Greciei, de la ceilalți membri UE, prin intermediul re-finanțărilor acordate de alte bănci sau organisme europene. La ora actual Germania nu mai are nici un fel de presiune, datoria Greciei fiind împărțită în mod egal între restul membrilor UE, prin bănci private sau Organisme Monetar-Bancare ale Uniunii.
Grecia este “salvată” de vreo 2 ani deja, dar nici un euro din banii de salvare nu ajunge în economia Greciei, ci astâmpără poftele marilor investitori care își cer banii înapoi, cei împrumutați fără discernământ în ultimii 15 ani, unui datornic care nu anunța cu nimic că poate să îi dea înapoi. Dar, parcă am mai discutat de asta, de parcă SUA, Marea Britanie sau Germania au plătit vreodată ceva înapoi din datoriile lor multiplicate în valoare absolută și de 10 ori din 1980 încoace. Sigur, acolo se poate, și probabil că există si o explicație cât se poate de rațională și academică, care mie însă îmi scapă, altfel v-aș fi expus-o aici.
Dar cum a început oare această situație dezastruasă, care afectează complet pe nedrept România, o țară care nu a apucat să ia bani pentru dezvoltare cum au făcut-o Grecia sau Spania și Portugalia?
Totul a început cu accesul Greciei în zona euro, deși nimeni nu mai vorbește acum de asta. Cum s-a făcut acest lucru? Păi cu ajutorul unor consultanți de marcă, cum ar fi celebre agenții de rating de peste Ocean, și prin anumite “nesincerități de raportare” în ceea ce privește unii indicatori economici ai Greciei. Acum e greu de spus dacă comisioanele consultanților respective depindeau și de sumele atrase de la creditori….cine știe? Grecii nu puteau să împrumute singuri banii aceștia, dacă cineva nu îi furniza. Sigur, contra unor comisioane, probabil, și apoi eventual cotând afacerea cu AAA și pasând “cartoful fierbinte” către mai știu eu ce fonduri de investiții accesibile micilor investitori sau bancilor din toată lumea, care au cumpărat pe nerăsuflate astfel de active “toxice”.
Se vorbește de inconștiența clanurilor politice care au condus Grecia, eu sincer aș vorbi mai mult despre autostrăzile sau locurile de muncă create în turism sau sănătate în Grecia, despre investiții, pentru că și în România nu ducem lipsă de inconștiență de același tip, în schimb la restul capitolelor nu avem despre ce discuta.
Toată această mediatizare excesivă a Greciei și a problemelor zonei Euro nu face decât rău UE, și mai ales țărilor sărace, proaspeții membri, care au ajuns prea târziu la masa bogaților. Mulți analiști celebrii au început să vorbească de “încetiniri” ale procesului de recuperare a nivelului de trai pentru noii membrii, asta ca să nu spună că defapt această tendință este istorie, scurtă si aceasta, și că defapt ne așteaptă o tendință complet inversă, pe baza fenomenului de concentrare tot mai puternică a capitalurilor dar și a influenței la nivelul UE.
Deja se vorbește de realocarea unor fonduri structurale UE, nefolosite de România sau Bulgaria, către Grecia, pentru a ajuta defapt creditorii să își recupereze banii de acolo, investiți în autostrăzi, spitale sau unități hoteliere, investiții complet imobile geografic, pe care nu le poate lua nimeni de acolo.
Grecii joacă tare însă, și trebuie admirat că își “vând pielea” scump. Ar trebui ca toți liderii noștrii să ia meditații de la greci privind modul cum a fost condusă Grecia în ultimii 30 de ani.
Părerea mea este că Grecia NU va ieși din zona euro, în primul rând pentru că astfel creditorii vor avea încă șanse mari să mai recupereze ceva din datorii, scenariu greu de estimat în drahme, în plus impactul nimicitor ar putea veni asupra Spaniei, și chiar Italiei, unde s-a facut cam același lucru, dar la o scară mult mai mare.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.