Ce este hermafroditul? O făptură ce anulează diferența sexuală, pentru că la naștere are și organe feminine și masculine, iar evoluția lui o urmăresc atent medicii specializați ca să constate care parte prevalează, optând apoi pentru a accentua una dintre ele și a estompa alta, prin tratamente și operații complicate și de lungă durată.
Din perspectivă mitică, hermafroditul ar fi rămășița omului primordial. În tradiția biblică, omul originar avea în el ambele atribute, așa cum se vede și din nașterea Evei din coasta lui Adam. La greci, mitologia și filosofia cuprind povestea androginilor pedepsiți de Zeus să fie separați în jumătăți, parte masculină și feminină, unitatea pierdută se poate reface doar prin iubire.
Hermafroditul naște întrebări despre om și datele sale biologice. Oricât de rare, cazurile de hermafroditism tulbură prin problemele ce le ridică tuturor. Iar ficțiunea a propulsat drama prin capodopera “Middlesex” de Jeffrey Eugenides, roman masiv apărut în 2005, investigând cauze genetice și sociale ce generează fenomenul – de la comunitățile izolate la căsătorii sau relații incestuoase.
Recent, scriitoarea Kathleen Winter abordează această temă singulară în debutul spectaculos cu “Annabel”, ce aduce alt context pentru singularitatea personajului. Romanul distins cu Thomas Head Raddal Atlantic Fiction Award s-a plasat și pe lista scurtă a altor premii de prestigiu, au urmat traducerile în mai multe limbi.
Într-un sat din Labrador, în familia Blake se naște un copil cu atributele ambelor sexe, iar ciudățenia o observă Thomasina, una dintre femeile care o asistă la naștere pe mamă. Părinții sunt derutați și deruta lor sporește cu trecerea timpului: se obișnuiesc greu cu o asemenea ciudățenie, o țin secretă de restul comunității, și apoi fac alegeri diferite privind sexul copilului.
Tatăl, Wayne, acceptă copilul ca băiat, iar mama acceptă formal faptul, dar în sufletul ei se furișează nostalgia fetei pe care ar fi avut-o aproape. Copilul crește captiv al dualității, iar dorințele ascunse ale părinților o accentuează, pornind chiar de la nume: Wayne ca nume oficial, Annabel ca nume ales de Thomasina, după ce fiica ei Annabel piere într-un stupid accident, împreună cu tatăl ei.
Tratamentele medicale urmate scrupulos au ca scop să fixeze natura masculină, educația tatălui tinde să o consolideze: îl învață de timpuriu să vâneze și să pescuiască, să trăiască în asprimea și sălbăticia naturii. Dar, în ciuda acestor lucruri, hermafroditismul persistă, și fizic și psihic: copil și adolescent, se simte atras de preocupările unei colege, Wally Michelin, de pasiunea ei pentru muzică, de timpul petrecut în intimitatea spațiului închis.
Wayne / Annabel nu are habar de natura sa complicată, căci părinții nu-i dezvăluie nimic. Abia când Thomasina, “moașa” care a sesizat de la naștere hermafroditismul, se întoarce din călătoriile ei și-i devine profesoară, află și el cauzele stărilor ce îl neliniștesc. Tot ea îl observă atent, îl duce la spital când el îi mărturisește durerile insuportabile.
La spital, Thomasina află alt secret, pe care i-l va dezvălui mai târziu: ca, hermafrodit, are și proprietatea stranie de a procrea singur. Semn că hermafroditul a rezistat intervențiilor medicale menite să-i aleagă un sex și să anuleze altul. Drama se desfășoară în trepte, de la cea a părinților la cea a copilului și adolescentului care ajunge să înțeleagă ce este și cine este, apoi să-și accepte identitatea complicată.
“Annabel” pune în discuție una dintre cele mai interesante aspecte ale condiției umane și implicațiile ei. Identitatea sexuală duce la altă problematizare, a rolurilor sociale asumate de bărbat și femeie, în viața de familie și în comunitate. Și așezarea și ținutul unde au loc întâmplările accentuează distanța dintre civilizație și sălbăticie, dintre cultură și natură. Kathleen Winter reinventează un mit și întoarce romanul spre marile întrebări, obligând cititorul la introspecție privind propria natură.
Kathleen Winter, Annabel, traducere din limba engleză și note de Ada Tănasă, Editura Polirom, 2012, 352 pag.