A fost o dragoste ca un acord de Bach,
de-o gravitate limpede… Aveam o dată
o nobilă mișcare-analizată
ca a figurilor, la șah.
Și iată-te în plină dezordine. Străin de legi.
Silaba ta de gura mea nu o mai legi,
și nu îmi mângâi umerii și nu îmi iei
în palme fruntea fulgerată de idei.
Nu pot întârzia prea mult,
încovoiată de durere, de rușine.
Respir adânc: un nou acord ascult,
ca să mă urce dincolo, mai sus de tine.