Iată o poveste frumoasă și adevărată, a cărei replică esențială e parafrazată într-un sfert din filmele americane, dar cred că nu multă lume știe originea ei.
În 1866, David Livingstone, medic, misionar protestant și explorator scoțian, pleacă pentru a treia oară în Africa, unde… dispare. Din 1869, nu se mai primește niciun semn de la el. Pe urmele lui e trimis Henry Morton Stanley, jurnalist american născut în Țara Galilor (sub numele John Rowlands, rebotezat după traversarea Atlanticului), fost participant la Războiul Civil – de ambele părți! – ulterior reporter special în Imperiul Otoman, unde este luat prizonier, dar reușește să scape.
În Africa, Stanley organizează o operațiune de căutare cu 200 de cărăuși, de-a lungul a 1.000 km, expediție repede transformată într-un coșmar: oamenii mor pe capete din cauza bolilor tropicale, inclusiv cea provocată de musca tse-tse. În final, află că într-un trib s-ar fi aciuiat un alb. Pleacă într-acolo și-l găsește înconjurat de băștinași. Trebuie să vă imaginați scena: doi albi într-un uriaș continent negru, în care probabilitatea de a se întâlni era aproape zero, dar posibilitatea de a se recunoaște era de 100%! Stanley, politicos și prudent, avansează doar o ipoteză: „Doctor Livingstone, I presume?”.
„Indeed!”
Povestea nu se oprește aici: vor explora împreună marginea nordică a lacului Tanganyika, demonstrând că nu are nicio legătură cu Nilul. Livingstone moare în Zambia, inima sa fiind îngropată – conform ritualurilor locale – aproape de locul morții, în vreme ce trupul și jurnalele de călătorie sunt transportate pe brațe mii de kilometri, până în Anglia, de câțiva dintre oamenii săi credincioși. Este îngropat la Westminster Abbey, iar documentele devin patrimoniu național.
Stanley, consacrat printre congolezi drept Bula Matari („Spărgătorul de roci” sau, dacă preferați, Sfarmă-Piatră! – și asta pentru că s-a aflat în prim-planul construcției primului drum modern din regiune, lucrare pentru care, firește, s-au aruncat în aer multe stânci), continuă explorările de unul singur, parcurge vreme de trei ani traseul sinuos al fluviului Congo (singurul din lume care traversează de două ori Ecuatorul, în treacăt fie spus), întemeiază (sic!) Statul Liber Congo, sub autoritatea… Regelul Leopold al II-lea al Belgiei – care sponsorizase expediția – și intră în numeroase încurcături, inclusiv diplomatice, fiind acuzat ulterior de te miri ce, inclusiv… răspândirea bolii somnului de-a latul Africii!
Se stabilește în final la Londra, unde se căsătorește și unde este numit Cavaler al Marii Cruci. Moare în 1904, iar pe neșlefuita, sălbatica lui piatră de mormânt scrie atât: „Henry Morton Stanley, Bula Matari, 1841–1904, Africa”!
Nu atât minunata replică „…presupun” m-a făcut să evoc această spectaculoasă poveste, cât dorința de a atrage atenția că, la finalul secolului al XIX-lea, cu așa ceva se ocupa un jurnalist!
Astăzi, cel puțin în România, majoritatea ziariștilor își fac meseria pe Internet, stând pe scaun. O fi un progres?