A fost odată ca niciodată
un sat cu căsuțe văruite în lumină
cu oameni primitori
unde se adunase atâta bucurie
încât în fiecare dimineață
era ajun de sărbătoare
la capătul uliței
se împărțeau copiilor plăcinte calde
ziua ținea cât un an
nu ne mai săturam
colorând cerul cu degetele
atârnându-i păsările sub nori
coloram grădinile cu pomi aplecați
sub povara roadelor coapte
firul limpede al iazului morii
care împărțea Suseniul de Joseni
mai mult ca sigur Dumnezeu s-a gândit El
că trebuia să fie un semn
ca să ne poată deosebi
am mai pictat și moara
cu roțile ei din lemn înnegrit
iazul în care Dumnezeu
amesteca toate culorile la amiază
și ferestrele nopții
în așa fel încât cei plecați dintre noi
să se uite cu bucurie pe pământ
seara când se adună pe la casele lor din cer
să se bucure și ei de satul nostru
cu oameni frumoși
și căsuțe
văruite cu lună
Poem selectat din volumul „Orașul alb”, apărut la Editura Paralela 45, Colecția Qpoem.
„Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot.” – Călin Vlasie
Ioan Barb (n. 5 noiembrie 1960, în Călan, Hunedoara) profesează avocatura și este director fondator al revistei de literatură și artă „Algoritm literar” din Hunedoara. Locuiește în Călan. Publică poezie și proză în principalele reviste literare din țară. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al cenaclului Qpoem din 2015. Cărți publicate: „Tăcerea ca o flacără”, poeme, Editura Călăuza, Deva, 1998 (debut); „Picătura de infinit”, poeme, Editura A.T.U., Sibiu, 2010; „Sub via ființei plâng strugurii”, poeme, Editura A.T.U., Sibiu, 2010; „Babilon”, poeme, Editura Brumar, Timișoara, 2011; „Sabatul interior”, poeme, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011; „Ostatec în cer” (antologie de poezie), Editura Tipo Moldova, Iași, 2012; „Orașul scufundat”, proză, Editura Cenaclul de la Păltiniș, Sibiu, 2012; „Meditând închis în ochiul ciclopului”, poeme, Editura Brumar, 2013; „Dumnezeul din paharul cu votcă”, proză, Editura Tritonic, 2016.
„Nostalgiile pitorești și culturale ale lui Ioan Barb sunt deja marcă înregistrată. Aceste picturi în alb constituie o inovație și nu au nimic în comun cu vechea tehnică chineză a pictării vidului. Albul aici este un fel de zahăr tos presărat peste memorii ce mixează macroistoria cu istoria mică. Vagul patriarhal și locul comun repetă maniera lui Șt. O. Iosif, dar bogăția detaliilor și a particularităților răstoarnă sevă contemporană în texte. Ochiul sufletului este vulturesc la poet – el scoate la lumină o lume de muzeul satului peste care s-au abătut tot felul de anomalii: a cocsului, a funinginii, a educației patriotarde etc. Orașul alb este, de fapt, Streiul înnegrit de industrie, dar imaculat în amintirile copilului ce oscila între sat și fabrici. Un volum document, așadar.” – Felix Nicolau