Jane Hawking
Dragostea are 11 dimensiuni
Viața mea cu Stephen Hawking
Editura Humanitas
Traducere din limba engleză de Alexandru Macovescu. Într-o fotografie de la nunta lui Jane Wilde cu Stephen Hawking, petrecută la Cambridge în vara lui 1965, tânărul fizician (avea 23 de ani) stă în picioare, la brațul miresei, sprijinindu-se ușor într-un baston. Fusese deja diagnosticat cu o boală neurologică degenerativă și i se prezisese apropiatul deznodământ fatal. În anii următori, maladia lui Stephen progresează aproape în același ritm cu faima sa ca om de știință: mai întâi, tânărul fellow al Colegiului Caius de la Cambridge trebuie să recurgă la un scaun cu rotile, apoi își pierde definitiv vocea – imaginea genialului cosmolog paralizat, care vorbește prin intermediul unui computer, e bine cunoscută.
Deși a fost avertizată de la bun început asupra gravității bolii soțului ei, Jane crede că iubirea o va ajuta să depășească orice dificultate. Naște trei copii, îl îngrijește multă vreme aproape singură pe Stephen și renunță la orice carieră proprie. Cu trecerea timpului, dragostea ei se amestecă tot mai mult cu compasiunea. E infinit de mândră de succesele științifice ale lui Stephen, ceea ce n-o împiedică să-i vadă cu luciditate defectele. Se străduiește să-i sprijine cariera și să-i fie mereu loială. E conștientă că are sentimente materne față de soțul ei cel chinuit de boală și adesea speriat ca un copil. După cum are și resentimente… Dar asta nu înseamnă că l-ar putea părăsi vreodată.
Până la urmă, dragostea cu multe fațete a lui Jane n-a fost de ajuns. Celebru și bogat în urma milioanelor de exemplare vândute ale cărții sale de popularizare a cosmologiei Scurtă istorie a timpului, Stephen Hawking cade sub influența – și farmecele – uneia dintre infirmierele echipei medicale care-l asistă permanent. Își părăsește familia și după o vreme divorțează de Jane. Se pare că dragostea are, într-adevăr, 11 dimensiuni.
„Din punct de vedere intelectual – scrie Jane -, Stephen era un gigant, care insista mereu asupra infailibilității sale și al cărui geniu îl voi respecta mereu; din punct de vedere fizic, era neajutorat și tot atât de dependent de mine ca și copiii noștri după naștere. Îndatoririle mele față de el erau cele ale unei mame cu un copil mic, răspunzătoare pentru fiecare aspect al îngrijirii sale, inclusiv înfățișarea – eram aproape o infirmieră… Problemele erau exacerbate de imposibilitatea de-a vorbi despre ele… Lipsa de comunicare devenise o forță care ne înstrăina, coborând între noi o barieră de suferință.“
Jane Wilde Hawking (n. 1944) a studiat la Colegiul Westfield din Londra și are un doctorat în literatura medievală spaniolă la Universitatea din Londra. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, din care peste 25 de ani ca soție a lui Stephen Hawking, la Cambridge. A publicat în 1994 At Home in France, iar în 1999 Music to Move the Stars, prima versiune a cărții Dragostea are 11 dimensiuni. Predă limbi străine și cântă solo și în ansambluri corale.
„Poate că Stephen Hawking știe să gândească în 11 dimensiuni, dar prima lui soție a învățat și ea să iubească în câteva.“ (The Times)
„Ce devine timpul când o căsătorie se destramă? Și ce devine femeia care și-a așezat întregul sine în sfera căsătoriei? Pentru Jane Hawking, fizica iubirii și cea a pierderii se petrec într-un univers privat.“ (The Guardian)
„Jane Hawking a scris o carte despre ce înseamnă să fii de importanță crucială în viața unui soț celebru… dar cartea este, în mai mare măsură, un țipăt sosit din întunericul spațiului cosmic.“ (The Daily Telegraph)