Cu tinuta usor adusa si oblica, cu portret de spiridus ager – craniu rotund si ras, ochi cenusii, adanci, ca un dublu ochean, nas mic si ascutit, gura mai mult pecetluita, tanarul grafician iesean Tudor Patrascu (n.1979) este absorbit in ultimii ani de “Alhemie”.
Va sustine chiar un doctorat vocational pe tema imaginarului alchimic. Incepand de la 18 ani, Tudor, fiul eminentului grafician si profesor Dragos Patrascu, are un sustinut antrenament profesional, incununat de varii premii in domeniul vast al graficii. La douazeci de ani expune, la Venetia, alaturi de tatal sau si de mentorul acestuia, Marcel Chirnoaga. De pe pozitia de asistent universitar al facultatii de Arte Plastice, sectia grafica, din Iasi, Tudor Patrascu a pregatit cea mai consistenta expozitie personala in ianuarie 2007. Tratatul fabulatoriu a insemnat o serie fascinanta de mari desene in penita, acuarele pe tipuri diferite de hartii rugoase, pictura cu acril pe panza, format de careu, putin peste un metru, si o instalatie obiectuala, cu o silueta golemica din pamant reavan. Figuratia complicat-esoterica in care se afunda artistul are niste invariabile personale de portofoliu plastic. Tudor Patrascu reuseste sa exprime starea indecisa a transformarilor alchimice prin stiinta redarii aburului athanoric sau a limpezimii de bula de cristal din alcatuirile homunculare care-i populeaza figurativul. Artistul compune ori pe simetrii de heraldica hermetica, ori cu decupaje dispersate, ca sub lamela microscopica. Palpitul viului este vizitat atat in regim nocturn, unde blicurile solzoase amintesc de bestiarul boschian, ori in raceala unui strafund marin. Fascinatia de a da corp grafic unduirii meduzei sau sepiei il provoaca pe acribul desenator la concentrari de volute lineare cu efect aproape hipnotic. Palierul culorii este extrem de personal la Tudor Patrascu. Savant otravite, ca la Odilon Redon, culorile descriu zeci de pliuri, zbarcituri ori transparente prin degradeuri reci si, mai ales, pot reda opalescente de tesut organic moale. Plansele contin sporadic serii numerice, caligrafieri de simboluri paracelsiene, diagrame de perspectiva si de topologie, cvadraturi ale cercului si incinte imaginare redate in perspective teatrale. Alaturi de acestea artistul convoaca – contrastant – o fauna primara de abis oceanic, cu amoebe ciliare care devin insecte chitinoase si inaripate. Pe scurt, un straniu si bogat Corpus Hermeticum pictografic, mai complicat decat cartile ilustrate despre Alchimie, fara pletoric sau cu stridente de magician ambulant. Caci Gogu (numele de alint) este un spiridus prea cerebral, cu o incizie grafica adanca si uimita, alaturi cu smerenia mai bunei cunoasteri de sine.