“Este pentru cultura română o pierdere uriașă. Florin Constantiniu era cel mai important istoric al acestui moment în România, un om de o frumoasă și amplă cultură, cu un caracter intransigent, care-și spunea opiniile cu curaj. Rămâne un model al istoricului, rămâne un model al intelectualului român. Din păcate, oameni precum Florin Constantiniu îi poți număra pe degete”, a spus Răzvan Theodorescu.
Florin Constantiniu va fi înmormântat cel mai probabil luni, la cimitirul Ghencea Militar din Capitală.
Florin Constantiniu s-a născut pe 8 aprilie 1933, la București. Din 1999 a fost membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 2006 a fost ales membru titular al Academiei Române.
Și-a făcut studiile secundare la Colegiul “Sf. Sava” din București, după care a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București (1951-1956). În 1968 și-a susținut teza de doctorat: “Relațiile agrare din Țara Românească în secolul al XVIII-lea”. Din 1957 a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie “N. Iorga” din București, iar în 1977, 1983 și 1987 a realizat cercetări în Franța și SUA.
Este autorul a numeroase cărți, studii și articole, apărute în țară și în străinătate, referitoare la istoria medie, modernă și contemporană a României: “Un proiect românesc de coaliție antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI” (1963); “Relațiile agrare din Țara Românească în sec. XVIII” (1972), lucrare distinsă cu Premiul “N. Bălcescu” al Academiei Române; “Premisele apariției statelor feudale românești” (1974); “De la Mihai Viteazul la fanarioți. Observații asupra politicii externe românești” (1975); “Geneza feudalismului românesc” (1978); “Sensibilități și mentalități în societatea românească a sec. XVII” (1980); “Însemnările unui agent secret britanic din ajunul insurecției române din august 1944” (1982); “Iobăgia în istoriografia română” (1983); “Constantin Mavrocordat” (1985); “Relațiile agrare în timpul lui Constantin Brâncoveanu” (1988); “Între Hitler și Stalin. România și Pactul Ribbentrop-Molotov” (1991); “Când începe epoca fanariotă?” (1992); “Dictatul de la Moscova (26-28 iunie 1940) și relațiile sovieto-germane” (1993); “Trecerea Nistrului. 1941. O decizie controversată” (1995, în colab.); “România în război. 1941-1945” (1995, în colab.); “O istorie sinceră a poporului român” (1997, 1999, 2001), “Doi ori doi fac șaisprezece. A început războiul rece în România?” (1997); “De la războiul fierbinte la războiul rece” (1999); “P.C.R., Pătrășcanu și Transilvania” (1945-1946) (2001); “1941. Hitler, Stalin și România” (2002).
Florin Constantiniu a colaborat și la volumele: “Documente privind relațiile agrare din veacul al XVIII-lea” (2 vol., 1961, 1966); “Istoria României, vol. III” (1964); “Istoria lumii în date” (1969); “Istoria României în date” (1971); “Istoria poporului român” (1971); “Instituții feudale din Țările Române. Dicționar” (1968); “România în anii celui de-al doilea război mondial” (3 vol., 1989); “Sovietizarea României. Percepții anglo-americane” (1993); “Misiunile lui A. I. Vîșinski în România” (1997).
Florin Constantiniu a fost distins cu Ordinul național “Pentru Merit” în grad de cavaler, în anul 2000.