De data asta am sa fac un inventar al lucrurilor kitsch care m-au agasat cel mai mult in ultima vreme, desi ele nu sunt aparitii noi in lumea noastra.
1. Modul grobian in care difuzorii de presa sau de carte pun etichetele cu preturi direct pe copertile cartilor sau revistelor. Din acest punct de vedere, marfa culturala e tratata precum produsele de la supermarket. Este de prost-gust sa pui, de exemplu, pe coperta minunatei Istorii a frumusetii (ingrijite de Umberto Eco) sau pe o coperta de Vogue eticheta de pret ca si cum ai lipi-o pe un calup de sunca sau de telemea de oaie. De cele mai multe ori, etichetele se dezlipesc cu tot cu o bucata din coperta respectiva. Atunci cand coperta nu se strica, ramane o dara urata, lipicioasa, ca de muci, pe care, daca n-o cureti, prinde praf.
2. DisproporTia dintre imaginea marilor companii si/sau a produselor de marca promovate prin publicitate si ceea ce se intampla in mod real cand ajungi sa folosesti serviciile acestora sau produsele respective. In reclame totul e simplu, miraculos, magic, usor, in avantajul tau, eficient, efectiv, generos, frumos, direct. In realitate, descoperi ca e ca in bancul acela din vremea sovietica: “Nu era o limuzina, ci o bicicleta; si nu i s-a dat, i s-a luat”.
3. Lumea politicii, a afacerilor, Parlamentul, Guvernul si modul in care apar acestea “telenovelizate” de catre presa sunt, de fapt, un spectacol de teatru parodic pe care-l regizeaza niste misteriosi “papusari” din spatele usilor inchise. Este exact precum circul oferit de lumea fotbalistica, de Divizia A, de Federatie si de restul, cu Miticii, Nasii si Gigii lor. Daca te lasi absorbit de spectacol, te prinde, pervers, precum telenovelele. Dar daca te uiti la un meci gen Manchester United – Real Madrid, ai brusc revelatia: “A, asa arata de fapt lucrurile serioase, profesioniste, performante”. In parodia noastra de lume balcanica, pana si casigatorii sunt, de fapt, niste perdanti, pentru ca succesul lor are loc intr-un sistem perdant, care inainteaza precum melcul.
4. DisproporTia dintre ce declara in sondaje romanii ca fac si ca vor si ceea ce fac cu adevarat. De exemplu, un sondaj recent arata ca romanii pun pe primul loc familia, dar tot mai putini tineri se casatoresc (de fapt, amana casatoria pana dupa 30 de ani), iar dintre cei care se mai casatoresc devreme, tot mai multi divorteaza. Faptul ca se casatoresc tarziu si fac copii putini imbatraneste populatia. Faptul ca divorteaza afecteaza serios educatia generatiilor de copii si raceste mediul in care acestia cresc. Prea multi confunda dragostea, pasiunea si atractia sexuala cu iubirea. Se casatoresc din dragoste si apoi divorteaza din lipsa iubirii, a respectului, a increderii si a prieteniei. Astfel, modelul familiei clasice de succes devine o valoare aspirationala tot mai greu de atins.
5. Stupefiant cum toti soferii profesionisti pe care-i cunosc spun ca “proba chestionarelor” de la examenul pentru carnetul de conducere este o prostie care n-are nici o legatura cu realitatea din trafic. In plus, toti declara ca ar pica azi aceasta proba cu brio, desi conduc masini de ani buni si multi dintre ei n-au comis nici un accident. Totusi, proba respectiva este in continuare de mentinuta la examenul pentru carnetul de sofer, in timp ce altceva mult mai important este neglijat cu nesimtire si iresponsabilitate: examenul psihologic. Stie toata lumea cat de usor se obtin analizele medicale pentru dosarul necesar scolii de soferi. Si cat de superficial se fac acestea. Deci, concluzia ar fi: poti fi oricat de nebun, de vitezoman, de suicidal, de obsesiv-compulsiv, de maniaco-depresiv, de iresponsabil, de paranoic si de chinuit de atacuri de panica – daca inveti sa conduci si inveti pe de rost cele cateva sute de chestionare, iti iei carnetul si pe urma omori oameni in trafic. Celebrele chestionare sunt mai tari decat evaluarea competenta si riguroasa a psihologilor.