C. Stere: Despărțirea de Brătianu
Stere nu urmărește scopuri polemice. Cu studiul său el își face o datorie de conștiință. Argumentația sa este o excelentă demonstrație de cunoaștere geopolitică. N-a prevăzut un singur lucru: o revoluție în Rusia. Dar, dacă s-a declanșat acolo o revoluție, ce s-a schimbat în intențiile Rusiei? Ceea ce Stere prevedea că se va întâmpla la sfârșitul primului război mondial s-a întâmplat la sfârșitul celui de-al doilea. La omul politic și la omul de cultură C. Stere rămâne doar o problemă de plasare în timp a argumentației sale, nu de o situare corectă a realităților politice și sociale europene.
I.Gh. Duca îl vizite ză la București, pe str. Luterană, la dna Scriban. „Mă țineam dator să fiu indulgent față de dânsul, căci era în joc colțul de pământ în care văzuse lumina zilei, pământul părinților și al străbunilor săi, adevărata sa patrie. Basarabia și situația ei reprezentau atunci o dramă îngrozitoare, România nevăzând încă putința ca din războiul mondial să iasă dezmembrarea ambelor împărății ce țineau pe frații ei subjugați. Era silită să aleagă între dânșii și, alegând, sacrifica deocamdată Basarabia ca să poată salva și întări restul. Se putea tragedie mai dureroasă? Dacă pe toți ne zguduia până în fundul inimii, ce trebuia să se petreacă în sufletul lui Stere, care era basarabean? Chiar dacă judecata lui era întunecată, nu era îndreptățită să fie? Chiar dacă cuvintele lui erau aspre și calificativele lui jignitoare, nu necesitau ele să fie scuzate? În locul lui am gândi poate ca dânsul, am vorbi poate ca el. Cu oameni care suferă – și Stere suferea –, ești dator să fii iertător”.
De dragul provinciei iubite, C. Stere era totalmente intolerant față de ceilalți. În plus, cei care erau la putere erau și prietenii lui. Și, se vedea, nu izbutea să-i convingă nici pe ei. La sfârșitul anului 1914, când află sigur că Brătianu se angajează cu Antanta, îi face o vizită acestuia la București. Și, se explică el mai târziu, „tot ce am făcut până în acel moment am făcut cu credința că servesc politica susținută și de dl Brătianu. Acum însă știu că drumurile noastre se despart… M-a primit foarte prietenește. Dar de la primele cuvinte am înțeles că nu mi se deschide, caută numai să mă deruteze și să mă joace și pe mine… Nu am avut aproape puterea să discut. Am plecat profund nenorocit. Nu am multe legături de prietenie și rupturile mă costă mult”. Îi spune atunci lui Ionel Brătianu: „Voi lupta pentru politica lui Ion Brătianu împotriva fiului său”. Trece discret conducerea filialei PNL de la Iași lui Gh. Mârzescu. Cu acceptul lui Brătianu, desigur, care nu voia să-l piardă definitiv pe Stere și mai ales pentru o cauză externă. Încercările lui Al. Radovici și Ion Procopiu de o reîmpăcare cu Stere nu duc la niciun rezultat. Nu se puteau pune de acord două concepții polare în politica externă. „Ca un om care am deșteptat nădejdile unui popor, care i-am pus în mișcare, i-am asigurat sprijinul fraților de peste Prut, puteam eu – ca basarabean și ca vechi revoluționar, – în momentul decisiv să plec capul, să mă resemnez? Să samăn îndoiala în inimele lor leale, că eu, Stere, cu știință i-am înșelat? Mai bine moarte!… pentru cel ce s-a identificat cu lupta împotriva despotismului țarist, cugetul său nu-i mai poate lăsa nicio alegere… Și mi se cerea ca eu, basarabeanul…, eu unul din puținii supraviețuitori ai miilor de tovarăși căzuți în lupta năpraznică împotriva despotismului țarist – eu să mă pun deodată în servicul călăului norodului meu, al aceluia care întrupa pentru mine toate forțele întunecate ale istoriei mondiale! A!” În 1930 declara că ar face mai curând mii de crime decât să facă o astfel de trădare. (C. Stere, Documentări și lămuriri. Preludii. Partidul Național Țărănesc și cazul Stere, 1930, p. 31-32).