Cascade acționate de pompe submersibile, copaci de plastic, stânci de carton, un paradis artificial asezonat cu muzici peste muzici, postere uriașe care vestesc omenirii mult-așteptatele “reduceri finale”, în cadrul cărora poți cumpăra cu doar 100 de lei lucruri care nu fac nici 25, personaje grotești descinse din reclame bântuind printre oameni, lumini colorate, un soi de fiestă a sfârșitului lumii sau a unei lumi sfârșite. Mall-ul. Mașinăria aproape perfectă a alienării desăvârșite. A iluziei de mucava. Conceptul funcționează impecabil mai ales acolo unde afară e gri și e zloată și e frig și-i rău și urât. Iar la noi e și gri, e și zloată, e și frig, e și rău și urât. Fie iarnă, fie vară. Feeria e însă la doar doi pași și te așteaptă cu galantarele doldora. Ca să ți se îngăduie intrarea nu-ți cere nimeni să-ți vinzi sufletul – ăla oricum nu mai valorează nimic. Nici pentru ei, nici măcar pentru tine. Plimbându-te prin butaforia de “corn al abundenței” poți trăi măcar pentru câteva ceasuri iluzia că ești și tu părtaș la ea. La abundență. Că deși nu ai, măcar ai văzut ce-ai putea să ai. Ba chiar ești lăsat să pui mâna, să întorci lucrurile pe toate fețele, să pipăi, să miroși, să guști, să apeși pe butoane. Oamenii ăia știu să te facă să te simți viu. La fel ca și reclamele lor, unde își găsesc din ce în ce mai des loc cuvintele “bucurie”, “fericire”, “vis” și altele din aceeași categorie. Ei îi spun “aspirațională” și aici sunt incluse toate lucrurile de care n-ai avut parte, nici n-o să ai vreodată. Dar care, toate, te așteaptă la Mall. Să le pipăi, să le miroși, să le guști, să le ridici și să le privești în lumină. Ca și cum, măcar pentru o clipă, ar fi ale tale. Ca și cum viața ta și-ar fi găsit, în sfârșit, sensul. Menirea. Ai fost făcut pentru ei și chiar dacă o vreme ai crezut că nu ai fost făcut pentru asta știu ei să te facă să fii. Să devii. O furnică beată într-un mușuroi de furnici bete. După chipul și asemănarea profilului pe care ți-l desenează, cu foarfeca, specialiștii de marketing, decupându-te din propria ta existență. Oamenii aceia știu bine cum să te transforme din persoană în personaj. În povestea pe care o scriu numai ei. Tu doar vino la Mall, de restul au grijă profesioniștii adevăratelor “magazine de vise”. Nu trebuie să te rețină faptul că nu prea (mai) ai bani. Nu-i nimic, se găsește și pentru tine un vis potrivit. Ce dacă e cam decolorat și prăfuit, ce dacă expiră a doua zi, ce dacă are mici defecte. E pentru tine și e ambalat frumos.