Datoria publică a continuat să crească anul trecut într-un ritm rapid de 32%, în condițiile în care statul s-a împrumutat masiv și a ajuns la un nou maxim istoric de 194 mld. de lei (46 mld. de euro), iar ponderea în PIB a fost de 38%. Practic, datoria publică a crescut de la 35 la 46 mld. euro în 2010, adică cu 1 mld. euro pe lună.
“Ritmul de creștere al datoriei publice este semnificativ. Iar nivelul s-a apropiat de 40% din PIB. Situația este agravată de faptul că structura datoriei are o componentă mare pe termen scurt, care este mai volatilă”, a comentat analistul Aurelian Dochia.
Poate România să funcționeze fără să majoreze datoria publică cu 1 mld. euro lunar așa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani? “Datoria publică este proiectată să se stabilizeze. Acum nu este deloc mică. Ne apropiem de un maxim tolerabil. Important este să ne gândim pentru ce ne îndatorăm. Dacă creștem datoria pentru finanțarea cheltuielilor curente cu salarii și pensii, piețele pot deveni nervoase. Dacă facem autostrăzi, nu este tragedie”, consideră Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank.
Finanțele au reușit să reducă ușor deficitul bugetar anul trecut, însă ritmul rapid de creștere a datoriei publice și perspectivele slabe privind creșterea economică ramân principalele vulnerabilități.
Dumitru a menționat că România nu mai trebuie să creeze datorie pe baze nesustenabile, pentru plata salariilor și pensiilor. “Partea proastă din spatele datoriei sunt cheltuielile curente mari. Factura socială s-a mai corectat. Nu suficient de mult, dar am reușit să stopăm trendul de creștere. De ce trebuie ajustat deficitul bugetar la sub 3% din PIB? Pentru stabilizarea datoriei publice. Dacă nu reușim, datoria publică explodează”.
Necesarul de finanțare este ridicat și va rămâne ridicat și în anii următori, nivelul estimat de analiști pentru 2011 fiind de aproximativ 19 mld. euro. Statul are de finanțat în acest an un deficit bugetar de 4,4% din PIB, reprezentând aproximativ 24 mld. lei (circa 6 mld. euro) și va refinanța titluri scadente în valoare de 34,4 mld. lei. Totodată, în vara acestui an ajunge la scadență împrumutul de 1,2 mld. euro contractat în vara anului 2009 de la băncile locale, precum și un împrumut de 1,2 mld. euro lansat la finele lunii iulie 2010.
Ministerul Finanțelor anticipează o creștere a serviciului datoriei cu 35,5% în acest an comparativ cu anul trecut, la 61,8 mld. lei (14 mld. euro), din care 53 mld. lei (12 mld. euro) reprezintă rate de capital, iar diferența dobânzi.
Iar finanțarea deficitului din surse externe va deveni majoritară în acest an, urmând să reprezinte 56,5% din total, față de 38,6% în 2010, potrivit datelor Ministerului Finanțelor.
La nivel european și chiar mondial a devenit îngrijorătoare creșterea alertă a datoriilor publice, în urma măsurilor de urgență și a fondurilor injectate pentru a ajuta economiile să iasă din recesiune. În intervalul 2000-2010 datoria publică a României a crescut de mai mult de patru ori. Dacă în perioada 2003-2006, de exemplu, ritmul de creștere al datoriei publice de la un an la altul nu trecea de 10%, în ultimii ani creșterea anuală a accelerat și nu mai coboară sub 30%.
Care este datoria acceptată de investitori?
Teoretic, România mai are loc să-și majoreze datoria până la atingerea plafonului de 60% din PIB, însă problema este accelerarea ritmului de creștere și direcționarea banilor preponderent către cheltuieli curente cu pensiile și salariile, în timp ce cheltuielile cu investițiile rămân la un nivel extrem de redus.
Oficialii BNR spuneau anul trecut că România ar trebui să-și definească datoria publică maxim acceptată de investitori, care se situează probabil în jur de 40% din PIB având în vedere că percepția investitorilor asupra țărilor din regiune diferă fundamental, ceea ce este permis unei țări în materie de datorie publică nefiind acceptat pentru altă țară.
Chiar dacă România va controla deficitul bugetar, obligațiile financiare vor crește în anii următori având în vedere că vor exista sume de rambursat și dobânzi de plătit. Deficitul bugetar s-a redus în 2010 cu circa 3 mld. lei comparativ cu 2009, la 33,3 mld. lei, în timp ce datoria publică a urcat cu 46,5 mld. lei. “Există un decalaj între deficitul bugetar și datoria publică. Datoria publică include un istoric în spate și intervin și dobânzile. Cu cât datoria publică istorică este mai mare, cu atât povara este mai mare. Chiar dacă la nivelul bugetului primar, al deficitului primar ai realizat economii, obligațiile financiare rămân tot în situație precară”, a mai spus Dochia.
În ultimii doi ani s-a înregistrat și o schimbare în structura datoriei României, îndatorarea mutându-se de pe traiectoria sectorului privat la nivelul sectorului guvernamental.
“În urmă cu doi ani, la începutul crizei erau temeri cu privire la datoria privată mare, în timp ce datoria publică a fost nesemnificativă. Acum situația s-a răsturnat. Ar fi bine să nu fie așa. România este privită cu un risc mai mare. Cu cât datoria publică este mai mare, cu atât este perceput un risc mai mare și ratele de împrumut pe piețele externe sunt mai mari”, a explicat Dochia. El consideră că autoritățile aveau de ales între două rele: o variantă se referă la imposibilitatea de a finanța o serie de cheltuieli și obligații ale statului în 2009 și 2010, iar a doua variantă este riscul de a crește datoria publică și care vine cu neliniște pentru investitori. “Era clar că trebuia să alegem și am ales creșterea datoriei publice”.
Dochia a spus că în cazul în care în 2011 se îmbunătățește situația economică și bugetară nu ar trebui să existe motive de îngrijorare.
Însă va fi îngrijorător dacă nu se realizează acest scenariu optimist, care de fapt este scenariul de bază pe care s-a fundamentat bugetul pentru 2011, potrivit lui Dochia. “Se pot precipita lucrurile și pot crește îngrijorările cu privire la creșterea nivelului datoriei, controlul și gestiunea acestei datorii”.
În martie 2009, la momentul contractării împrumutului de 20 mld. euro, cel mai mare din istoria României și cât jumătate din bugetul țării, autoritățile au afirmat că supravegherea internațională va da credibilitate României, permițându-i să atragă investitorii și să se împrumute mai ieftin de pe piețele de capital.
Însă experiența Ungariei, care a renunțat la acordul cu FMI și s-a finanțat pe piața de capital, pune sub semnul întrebării aceste argumente.
Analiștii cred că majoritatea investitorilor preferă încă Ungaria în locul României, ale cărei piețe beneficiază de o participare străină redusă și active mai puține la vânzare, potrivit Reuters. “Ambele țări încearcă să rezolve problemele bugetare prin abordări diferite. Dar realitățile pieței sunt și ele foarte diferite”, a declarat Koon Chow, analist la Barclay’s Capital.
România a decis să continue acordul cu FMI și Comisia Europeană, dar într-o altă variantă “preventivă”, ceea ce înseamnă că nu vom mai lua bani decât în cazuri de urgență. În timp ce costul banilor de la FMI și CE este de circa 3%-3,5%, în cazul ieșirii pe piețele externe dobânda ar fi de 5-6% pe an, iar pentru resursele împrumutate în lei Finanțele plătesc 7% pe an.
România nu a reușit în ultimii 20 de ani să aibă o imagine mai bună decât Cehia, Polonia, Ungaria, iar acest lucru ar putea fi schimbat “printr-o succesiune de ani buni”, apreciază Dochia.
“Pentru a crește încrederea este nevoie de o perioadă lungă, în timp ce pentru a o distruge sunt suficiente 5 minute. România nu a fost foarte consistentă în timp. Trebuie să continuăm politicile foarte prudente, să convingem investitorii.”