Actul de naștere al adictologiei (studiul și tratamentul
adicțiilor, adică al dependențelor fiziologice sau psihologice)
poartă data de 20 octombrie 1999, când Jurnalul Oficial al Franței
a recunoscut noua disciplină de graniță și, implicit, diplomele
viitorilor specialiști (adictologii). Termenul, făcând parte
dintr-o nomenclatură, a fost preluat imediat, cu minime adaptări
ortografice și ortoepice, de toate limbile de cultură (v. engl.
addictology, sp. adictología, rom. adictologie etc.).
Cuvântul s-a format în franceză, din addiction “dependență de o
substanță sau, figurat, de o activitate” + -logie, sufixul care
desemnează științele. Despre addiction, cu prima atestare în 1979,
dicționarele franceze spun că este un “cuvânt englez”, ca și
addict, cu o primă atestare încă și mai recentă, din 1985. De ce
avea nevoie franceza de cuvinte luate din engleză (addict,
addiction) când avea la dispoziție pe dépendant și dépendance?
Probabil pentru același motiv pentru care medicii nu vorbesc
niciodată despre cancer ci despre neoplasm, preferând cuvintelor
intrate în uzul general, cunoscute de toată lumea și mustind de
sensuri și de conotații, termeni reci, pur denotativi.
În engleză, addict este un cultism din lat. addictus, participiul
trecut al lui addicere, “a dedica”. Prima consemnare este din 1520,
dar sensul modern de “toxicoman, dependent de droguri” este din
1909, cu referire la morfină. Engl. addictio, din lat. addictionem,
a avut inițial sensul mai general de “înclinație, apucătură”, dar
din 1906 s-a specializat pe dependența de droguri (la început cu
referire la opiu). Limba engleză a contribuit așadar, prin addict
și addiction, preluate de franceză, la fenomenul general de
întărire în limbile romanice a elementului latin, prin împrumuturi
culte.
În limba română, după știința noastră, adict și adicție au început
să fie folosite după 1989. S-ar putea să fi fost utilizate și
înainte de către specialiști, dar uzul trebuie să fi fost redus la
câteva ocurențe, pentru simplul motiv că în societatea închisă de
atunci consumul de droguri era foarte restrâns. Cu excepția Marelui
dicționar de neologisme din anul 2000, în care apare adicție
“dependență de drog”, explicat prin franceză, nici un alt dicționar
românesc de limbă nu consemnează vreun membru al familiei lui adict
(adictiv, adicție, adictologie).
Pentru adj. adict, -ă, prima noastră consemnare, cu sensul propriu,
este din 2007 (“prostituată venită la oraș la șaptesprezece ani; la
optsprezece ani intră pe pococaină (crack-cocaine); de la
nouăsprezece ani este atât de adictă încît nu mai deosebește ziua
de noapte”, Steaua 12 / 07), iar doi ani mai târziu apare și cu
sensul figurat, “dependent, obsedat” (“Această viziune asupra
muncii a dus la crearea în America a ceea ce se numește
«workaholic», un om adict muncii, care se gândește în permanență la
cerințele slujbei, inclusiv după orele de muncă, sau în week-end”,
Curentul 17 VII 09).
Adictiv, “care creează dependență”, din fr. addictif, apare, curios
lucru, în fișele noastre în 2003, cu un sens secundar: în “o sută
și ceva de pagini livrate într-un stil impecabil și adictiv” (G. 6
II 03 p. 14), adictiv este sinonim cu “atașant, seducător”. Pentru
acest sens, găsim chiar un superlativ (“(Romanul) e ultra-adictiv
și plin de faze pe care veți muri să le dați mai departe”, G. 14
XII 07 p. 31). Abia cinci ani mai târziu întâlnim sensul cu care
cuvântul a fost împrumutat din franceză (“Centrului medical
Marmottan din Paris dedicat tratamentului conduitelor adictive”,
Cotid. 13 XI 08).
Pentru adictologie, prima atestare este din 2007 (“În perioada 4-6
octombrie, dr. V.E. participă în metropola Moldovei, Iași, la un
congres internațional de Adictologie…”, Informația zilei (Satu
Mare) 3 X 07).
Pentru adicție, și sensul propriu de “dependență de droguri”, și
cel figurat de “dependență de o activitate” au, în fișele pentru
DCR3, prima atestare în 2007 (“Centrul de Asistență Integrată a
Adicțiilor din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și
Protecția Copilului Sector 1…”, Adev. 6 IV 07; “Psihiatrii […] au
demonstrat că adicția la computer este o realitate cu efecte
fiziologice măsurabile”, Cotid. 24 V 07 p. 10).
Una dintre adicțiile psihologice a fost pomenită în citatul din
2009 pentru adictiv: workaholic, compus englezesc-american din work
“muncă” și -aholic, element desprins din alcoholic pentru a desemna
o obsesie. Urmând același procedeu a fost creat și shopaholic:
“Becky […] e o «shopaholică» (dependentă de cumpărături), capabilă
să calce pe cărbuni încinși dacă la capătul lor se află ceva
interesant de cumpărat” (G. 13 IV 06 p. 13).
Droguri, cumpărături, muncă până la epuizare, jocuri online… Ispite
contemporane. Depinde de noi să nu cădem în adicție.
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest
articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte
Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
Cuvinte-cheie: adict, adicție, adictiv, adictologie, workaholic, shopaholic
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făråmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.