Simon Sebag Montefiore este cunoscut la noi pentru cartea „Jerusalem – biografia unui oraș”, tradusă și publicată de aceeași editură. Aceea este istorie, pentru că Simon Sebag Montefiore este istoric și romancier. Cei care privesc cu neîncredere coperta cărții de față, cu imaginea schițată a centrului Moscovei, cu Kremlinul și celebra biserică Sf Vasile și află că este vorba de un roman ar trebui să fie foarte convinși că Montefiore cunoaște și înțelege realitatea despre care scrie și se numără printre puținii occidentali aproape experți în istoria sovietică. În afara altei ficțiuni publicate acum vreo zece ani, „Povestea mea cu Stalin”, Montefiore a scos pe piață cel puțin trei cărți de istorie foarte bune despre epoca dictatorului – „Autoportrete de bolșevici”, „Tânărul Stalin” și „Stalin: Curtea țarului roșu” (tradusă de editura Polirom, în urmă cu un an). A mai scris și despre epoci mai îndepărtate din istoria rusească – Ecaterina cea Mare și Potemkin. Anul viitor îi va apărea un volum masiv despre Ridicarea și căderea Romanovilor.
„Într-o noapte de iarnă”*) e un roman apărut în 2013, tradus foarte repede în alte limbi. Se petrece în prima jumătate a anului 1945, la sfârșitul războiului mondial, când Uniunea Sovietică era într-o prietenie ușor colțoasă cu aliații occidentali, în Moscova circulau cu deosebire automobile americane, tineri ruși și americani se puteau căsători aproape nestingheriți, într-o atmosferă suficent de destinsă, care se va risipi ca un fum în mai puțin de două luni de la semnarea capitulării Germaniei, la Potsdam.
Eroii sunt un grup de elevi ai școlii 801, de lâgă Kremlin, la care învățau toți copiii nomenclaturii de vârf sovietice, miniștri, membri ai Biroului Politic, generali. Tineri ai căror părinți au cel puțin o vilă la țară, pe lângă apartamentul de lux în care locuiesc la Moscova, pe mesele cărora mâncarea, caviarul și băuturile sunt din belșug și care sunt aduși la școală de limuzine occidentale, însoțiți de ordonanțe sau bone. Dar nu toți sunt răsfațați, chiar dacă sunt răsfățați de soartă. Au o pasiune, inspirată de un minunat profesor – poezia poetului național (prin urmare acceptat de autorități) Pușkin și a lui „Evgheni Oneghin”. O parte dintre ei s-au adunat într-un Club al Romanticilor Fatali, în care intrarea se face printr-un ritual riguros de inițiere. Toți pregătesc Jocul, care va fi pus în scenă pe o stradă de lîngă Kremlin, în ziua în care are loc parada victoriei. Dar când pun în mișcare Jocul, doi dintre ei, un băiat și o fată, sunt uciși. Urmează o nebunie de anchetă, copiii sunt acuzați de subminarea puterii bolșevice, o parte dintre părinți ajung și ei în arest, paranoia e învingătoare. Un roman cutremurător, în care în paralel cu copiii, apar Stalin și mare parte din protipendada care roiește în jurul lui, capabili să genereze o atmosferă de suspiciune și teroare crescândă, cum se întâmplase înainte de război, la decimarea rîndurilor comuniștilor și deporatrea a milioane de oameni nevinovați.
„Într-o noapte de iarnă” a fost numit Cel mai bun roman politic al anului 2013 și a fost nominalizat la Premiul Orwell.
*) Simon Sebag Montefiore – Într-o noapte de iarnă. Editura Trei. Traducere din engleză de Lucian Niculescu