Riscul a ajuns sa fie unul dintre cele mai cautate ingrediente pentru exercitiile de consolidare a echipelor. Viteza, inaltimea si situatiile-limita nu sunt insa decat pretextul pentru ceea ce o sesiune de extreme teambuilding trebuie sa insemne cu adevarat – o poveste fascinanta, la capatul careia “eroii” sa poata spune ca au infruntat pericolul bazandu-se unul pe altul.
Oana Palade este area sales manager in cadrul companiei Elite si s-a numarat printre cele cateva zeci de angajati care au participat, in urma cu doua luni, la un exercitiu de teambuilding extrem, organizat de companie. Oana are rau de inaltime si a simtit de la bun inceput ca aerul puternic din inima muntilor nu poate aduce vesti prea bune.
Pentru concurs, s-au format echipe de cate sapte oameni, castigatoare urmand sa fie declarata echipa care trecea cel mai rapid de cele sase probe cronometrate. Ca un facut, toate probele erau executate la inaltime, iar daca deplasarea pe plasa a fost doar inceputul, la proba de tiroliana, Oanei deja ii tremurau picioarele.
Cand s-a vazut in varful stancii si a constientizat ca trebuie sa ajunga pe varful alteia, de care o despartea o prapastie adanca de cateva zeci de metri, singurele elemente de suport, adica scripetele si franghiile, nu au avut darul sa o linisteasca.
Colegii care trecusera deja o incurajau de jos, altii glumeau, iar Oana si-a dat drumul, constienta ca este singura cale prin care poate ajunge sa simta din nou pamantul sub picioare. A trecut ca prin vis pana pe cealalta parte, de unde nu a mai despartit-o de colegi decat coborarea in rapel, adica franghia de care a trebuit sa se sprijine pentru a traversa verticala stancii.
“Daca mi-ar fi dat cineva bani nu as fi facut-o, dar asa, in echipa, parca m-a motivat. Eram cea mai fericita, nici nu mai aveam puterea sa tip”, isi aminteste Oana, care de emotie a inceput sa isi imbratiseze colegii.
Ideea ca energia echipei poate rezolva problemele emotionale individuale este una dintre ipotezele de la care trainerii pornesc atunci cand concep scenarii pentru diferitele tipuri de teambuilding. Iar conditiile extreme reprezinta cel mai propice mediu pentru testarea limitelor si pentru identificarea energiilor care se ascund in spatele relatiilor dintre indivizi, pentru ca reactiile din mediul natural vor fi identice cu cele din mediul de business.
Extreme teambuilding-ului are deja o istorie de cativa ani in Romania. Desi este un curent mai degraba asociat cu companiile straine, specialistii spun ca a fost acceptat foarte rapid si de catre managerii autohtoni. Mai mult, daca inainte scenariile extreme erau adresate in exclusivitate echipelor din top management, singurele care justificau o investitie consistenta in pregatire, cu timpul echipele din middle management au inceput sa guste si ele adrenalina. Managerii de varf si-au pastrat insa privilegiul teambuil-ding-urilor “high-class”, realizate in cele mai bune conditii si avand la baza cele mai captivante povesti. “Top managerii vor povesti, vor sa cunoasca scenariul si sa stie de ce, pentru ca pe ei este cel mai greu sa ii impresionezi. Spre exemplu, moda in Occident este acum Siberia, una dintre cele mai cautate locatii pentru scenarii, acolo unde managerii sunt abandonati si lasati sa se descurce singuri”, explica Rares Manolescu, senior manager in cadrul companiei de training si consultanta in resurse umane Human Invest.
El crede ca este destul de probabil ca, in cativa ani, optiunea de a iesi in afara granitelor sa fie preferata si de catres majoritatea clientilor romani, pentru ca locatiile neexploatate din tara se epuizeaza destul de rapid. De altfel, spune Manolescu, conceptul in sine de extreme teambuilding se bagatelizeaza, pentru ca se face mult, ieftin si de multe ori fara rost.
O sesiune reusita de extreme teambuil-ding trebuie sa implice neaparat un grad de risc ridicat, dozat intr-o suita de activitati care solicita in mare masura abilitatile participantilor si care simuleaza stresul de la serviciu. Trainerul gandeste un scenariu prin care sa atinga aceste obiective si, mai departe, contacteaza o firma care furni-zeaza suport pentru activitati outodoor, fie ca este vorba de alpinism, paintball sau oricare alta disciplina de sport extrem.
“Programele de teambuilding de acest fel induc participantilor un anumit scenariu si un anumit teatru de operatiuni: indeplinirea unei misiuni, salvarea unui coleg, rezolvarea unei enigme, cautarea unei comori sau chiar supravietuirea in conditii vitrege fara resurse”, preci-zeaza Emil Cseh, senior trainer in cadrul CODECS. “Probele de tiroliana, rapel, catarare, scufundare, rafting, paintball, mine antipersonal sau conducerea de ATV si masini de teren fac parte din instrumentarul acestor programe si ingreuneaza indeplinirea misiunii primite de echipa”, adauga el.
Chiar daca activitatile din cadrul sesiunilor de teambuilding nu par accesibile chiar oricui, ele se desfasoara intot-deauna sub supravegherea instructorilor specializati, ceea ce le permite participarea si celor mai in varsta, sau celor care nu se bucura de cea mai buna conditie fizica. De altfel, inainte de a porni in aventura, trainerii fac o investigatie pentru a descoperi eventuale probleme fizice sau emotionale grave, in functie de care pot modifica sau elimina anumite exercitii, pentru ca scopul este ca acestea sa fie executate de catre toti membrii echipei.
Siguranta este insa garantata, sustin trainerii, pentru ca instructorii nu lipsesc de la nicio activitate, iar echipamentele sunt intotdeauna verificate atent.
“Din statisticile noastre rezulta ca numarul accidentelor datorate alergarii si alunecarii pe iarba este mai mare decat cel datorat probelor extreme”, mentioneaza Cseh. De altfel, este de preferat ca dificultatea probelor sa fie gradata, iar scenariile sa inceapa cu exercitii mai usoare, pentru ca sesiunile de extreme teambuilding urmaresc in general rafinarea competentelor de echipa, nu construirea lor.
Pericolul sau macar simularea sa este insa din ce in ce mai cerut, spune Rares Manolescu de la Human Invest, orice echipa care face extreme teambuilding urmand sa se inscrie pe o curba ascendenta a gradului de risc si de dificultate impus de exercitii. Manolescu precizeaza ca in prezent cartea castigatoare pentru o firma de training care ofera programe de extreme teambuilding este povestea imaginata pentru o sesiune extrema, iar asta in contextul in care si ideile de scenarii tind sa se consume, iar genul de povesti importate, inspirate din cultura vestica, nu ii mai impresioneaza pe managerii de varf. “Noi ne gandim in prezent la scenarii bazate pe basme sau legende romanesti cu tenta medievala sau antica, la povesti inspirate de cultura romaneasca autentica”, afirma trainerul.
O sesiune de extreme teambuilding ii va pune pe participanti in cele mai ciudate situatii, in cele mai neasteptate momente.
Au simtit-o si managerii Quadrant Amroq Beverages (QAB), una dintre companiile pentru care acest tip de training a devenit deja o practica frecventa. Dupa ce au facut catarari, tiroliana si au traversat apa cu o pluta construita chiar de ei insisi, au aflat, flamanzi fiind, ca trebuie sa faca rost de alimente pentru pranz. Iar asta in conditiile in care scenariul se desfasura in proximitatea unui sat izolat de munte, in Bulgaria, intr-o zona in care nu prea parea probabil ca localnicii sa cunoasca o limba de circulatie internationala.
Fiecare s-a descurcat cum a putut. Unii au negociat cu satenii, altii au cules fructe de padure, iar in final fiecare echipa si-a pregatit masa cu ceea ce membrii sai au reusit sa adune.
“Fiecare este pus in situatii dificile, aparent imposibil de realizat, iar astfel de exercitii te fac sa vezi ca, de fapt, barierele sunt in mintea noastra si ca, daca esti foarte motivat sa intreprinzi ceva, reusesti. Ai nevoie de ambitie si determinare, iar in astfel de situatii descoperi ca le ai”, spune Claudia Iacobuta, PR manager la QAB.
Care este insa explicatia pentru care teambuilding-urile extreme au ajuns sa fie atat de populare? Printre argumentele specialistilor s-ar numara noutatea relativa a acestui gen in Romania, precum si placerea intensa produsa, care se cere repetata.
“Pericolul in general ajuta la formarea sau sudarea unei echipe, pentru ca un om singur poate sau nu sa supravietuiasca, are limite atat fizice, cat si psihologice. Riscul poate scoate la iveala calitati si defecte, dar si aptitudini de care persoanele respective poate nu au fost constiente”, explica psihologul Raisa Constantinescu.
Ea spune ca stresul de la serviciu poate fi comparat cu stresul generat in situatii extreme de supravietuire, ceea ce inseama ca un astfel de exercitiu poate duce, mai departe, la cresterea gradului de coeziune intr-un grup.
In ceea ce priveste diferitele fobii, psihologul este de parere ca exercitiile extreme pot ajuta persoanele care sunt afectate de acestea, insa numai pe timp limitat. Mai mult, pot exista diferite tipuri de reactie, specifice diferitelor tipuri de personalitati, ceea ce face ca prezenta unui specialist sa fie absolut necesara.
“Riscul este ca simptomele sa revina sau, mai mult, sa apara altele chiar la o intensitate crescuta. De asemenea, poate sa apara un alt gen de fobie. De exemplu, cineva poate sa nu mai aiba frica de inaltime, dar sa dezvolte o fobie de spatii deschise”, precizeaza Constantinescu.
Lista beneficiilor unui extreme teambuilding la nivelul grupului este destul de lunga, incluzand imbunatatirea comunicarii, adaptabilitatea la schimbare si asumarea responsabilitatilor, insa specialistii sunt de parere ca aceste obiective nu pot fi atinse decat daca rezultatele sunt urmarite si dupa exercitiile propriu-zise.
“In Romania nu se face follow-up in peste 50% dintre cazuri, iar companiile schimba furnizorii extrem de repede, ceea ce inseamna ca ciclul se reia practic de la zero”, spune Rares Manolescu, de la Human Invest.
El adauga ca ceea ce se intampla dupa sesiunea de teambuilding este cel putin la fel de important ca ceea ce se intampla in timpul acesteia. In viziunea sa, este vital ca angajatorul sa il informeze periodic pe consultant in legatura cu evolutia echipei si sa completeze pregatirea prin alte metode, dintre care cea mai indicata ar fi coaching-ul.
Ierarhia care dicteaza preturile
Preturile unei sesiuni de extreme teambuilding variaza si in functie de nivelul ierarhic al managerilor care participa:
top managerii au, in general, pretentii mai ridicate, atat in ceea ce priveste calitatea tehnica a exercitiilor, cat si in ceea ce priveste originalitea scenariului; in cazul lor, pretul este de 80-200 de euro/zi, pentru fiecare persoana
in cazul angajatilor din middle management, tarifele coboara pana 50-100 de euro de persoana, pentru fiecare zi de training
Tipuri de exercitii “extreme”
Echipele care participa la un extreme teambuilding pot opta pentru mai multe tipuri de scenarii, care dureaza, de obicei, intre una si trei zile:
scenarii tip “supravietuire” – echipa se afla intr-un loc si isi administreaza singura resursele disponibile; in plus, exista diferite provocari care trebuie rezolvate, cum ar fi enigme, traversari pe plasa, mers printre copaci legat la ochi, rezolvare de puzzle noaptea, la lumina lanternei etc.
scenarii tip “traseu” – echipa trebuie sa ajunga dintr-un punct A intr-un punct B, folosind masini sau mergand pe jos, si depasind obstacolele care se pot ivi in drum
activitati prin rotatie – echipa trebuie sa treaca printr-o serie de activitati, mai mult sau mai putin extreme; spre exemplu, genul harta-mesaje-obstacole, urmat de activitati de autoadministrare; astfel, echipa primeste o serie de puzzle-uri, care pot fi rezolvate pe baza unor anumite mesaje primite in schimbul depasirii anumitor obstacole; mai departe, dupa o zi de cautari afla cu surprindere ca bucatarul hotelului e in vacanta si ca trebuie sa isi faca singuri de mancare, folosind o reteta data
activitati punctuale – diferite sporturi extreme (parapanta, tiroliana, rafting etc.), desfasurate sub supravegherea unui specialist, care se desfasoara, fara a varia obiectivele, in limitele unui anumit spatiu