Motto: „Și tu ai dreptate, și tu ai dreptate”
Se spune că, într-o zi, doi prieteni aflați în ceartă, s-au dus la rabin, spre dreapta judecată, ei nereușind să se înțeleagă. Rabinul, ascultându-i, într-o solomonică judecată, conchide la sfârșit:
„Și tu ai dreptate, și tu ai dreptate.”
Analizând, practic, statisticile și explicațiile factorilor care au condus în 2023 la cel mai scăzut volum de tranzacții de M&A, la nivel mondial, din ultimii 10 ani, par să rezulte, în esență, ca principale cauze: incertitudinile geopolitice, costul ridicat al finanțărilor disponibile pentru achiziție, precum și diferența între ceea ce dorește vânzătorul (mai ales antreprenorul) și ceea ce oferă, ca preț de achiziție, cumpărătorul.
Citându-l pe maiorul nostru din armată (1988!), aflat într-o unitate militară strategică a țării, acum un anost bazar săptămânal: „Situația internațională este așa cum e: România nu a mai avut un război de 36 de ani. Să batem in lemn, mâine, poimâine…!”. Iată, 36 de ani mai târziu, la granițele tării, dar și în lumea întreagă, se află așa fierbere într-atât încât, fără dorința de a generaliza, există antreprenori, care se întreabă dacă merită să mai dezvolte sau să țină afacerea. Și culoarea cărei țări, alta decât România, să poarte pașaportul de siguranță al familiei, dacă izbucnește războiul NATO cu Rusia.
În partea cealaltă, uitându-ne cu atenție la tipologia de cumpărători de societăți în România ai anului 2023 se poate remarca, oare, faptul că vorbim, mai grabă, de cumpărători strategici, decât financiari?
Prin urmare, cum am putea reconcilia starea de spirit din mediul antreprenorial – din nou, fără dorința de a o generaliza – și un trend ce pare coerent si extrem de articulat, al investitorilor strategici versus incertitudinea geopolitică?
Poate această necorelare să fie rodul teoriei conspirației sau să fie rezultatul lipsei de experiență? Sau, mai degrabă, dar absolut esențial, rezultatul unui acces limitat sau inexistent la informațiile relevante spectrului geopolitic?
Costul excesiv al finanțării, pe de alta parte, el însuși posibil geopolitizat, indică faptul că, achizițiile sunt, în continuare, realizate foarte mult pe bază de finanțare, și mai puțin pe resurse proprii – modelul Warren Buffett care a cumpărat societăți cu cashflow substanțial (de exemplu, societăți de asigurări), pentru a le folosi ca sursă de cash pentru ulterioare achiziții, pare să nu fie la îndemână.
În plus, la nivelul lui 2023, dar nu numai, cel mai frapant obstacol l-a reprezentat diferența de preț între așteptările vânzătorilor și cele ale cumpărătorilor. S-au văzut situații, și anume procese de vânzare societară sau de active unde rezistența la preț a ambelor părți a condus, nefericit, la insolvența vânzătorului.
Așadar, se închide astăzi, mai greu, diferența de preț de vânzare pentru că antreprenorii sunt mai puternici financiar, mai educați și mai diversificați sau și pentru că, costul finanțării afectează țintele de profit ale cumpărătorilor, recte, printre altele, bonusurile de performanță ale board-ului? Sau și pentru că cel mai greu de cuantificat în prețul de vânzare sunt asumarea de neimaginat a riscului în cele mai critice momente, stresul, sacrificiul familial, pasiunea de neegalat, angoasa, alergătura ciclopică? Versus calculul matematic, precis și fără echivoc, bazat pe cele mai moderne formule economice, precum și pe existența unor variante alternative investiționale, din România sau din alte jurisdicții, disponibile investitorilor, România nefiind și neputând fi centrul Universului.
Atunci când văd în luptă aceste 2 „tabere”, îmi amintesc, adesea, de pilda și de judecata solomonică a rabinului: „Și tu ai dreptate, și tu ai dreptate”. La final, cercul tranzacțional este închis câteodată, în mod neașteptat, printr-o magie conjuncturală sau a unor participanți la tranzacția respectivă.