Soarta sucursalei din București a Bank of Cyprus preocupă, în aceste zile, întregul sistem mass-media. Se înmulțesc întrebările în timp ce, fapt firesc, răspunsurile sunt puține. Și nici nu ar putea să fie altfel. Activitatea băncii e suspendată până la 21 aprilie, scopul fiind negocierile cu băncile care au depus oferte de cumpărare, iar de la „masa verde“ nu se fac declarații. Dincolo însă de cadrul negocierilor, cu deosebire în ziare, la radio și televiziune sau pe bloguri, se adună informații, se schițează variante, se fac scenarii. Jurnaliștii își fac treaba. Neșansa îi aduce însă deseori în fața unor specialiști cu reputație, dar fără informații. Așa că ne-a fost dat – începând de luni, de când s-a făcut publică suspendarea activității Bank of Cyprus România – să citim ori să auzim declarații neadevărate. Grav este că multe dintre aceste declarații îi pun pe jar pe depunători, care oricum nu au liniște. Și nici nu vor avea liniște până când nu vor ști exact ce va fi cu depozitele lor.
Am citit, am auzit că deponenții de la Bank of Cyprus ar putea pierde până la 60% din sumele pe care le au în conturi peste nivelul garantat de 100.000 de euro. Așa este: ar putea interveni astfel de pierderi. Dar, în aceeași măsură, ar putea să nu piardă nimic, chiar dacă banca nu ar bate palma cu niciunul dintre cumpărătorii ce au depus oferte. Deocamdată, nu a fost luată nicio decizie privind depozitele deschise la sucursala din România în cazul în care negocierile de vânzare-cumpărare ar eșua. Un singur lucru e sigur: dacă banca va fi vândută (sau cumpărată) toate depozitele vor trece sub protecția legii române. Aceasta fiind alternativa bună.
Apoi, sunt știrile venite „pe surse“. Unele pornite chiar din sistemul bancar. Se avansează calcule „exacte“ privind gestiunea Bank of Cyprus România: fie că raportul credite-depozite ar fi de 1 la 3 (ar fi bine!) deși „sursa“ a vrut probabil să spună 3 la 1, ceea ce ar fi rău; fie că nivelul creditelor depreciate ar fi de 25 la sută, cu 7 puncte procentuale peste media întregului sistem; sau că depozitele „își vor lua valea“ de îndată ce banca va fi deschisă. Plus „informațiile confidențiale“ privind băncile care s-ar fi retras de la negocieri ori și-ar fi declinat angajamentele. E multă imaginație pusă în joc!
S-a mai spus: depunătorii de la Bank of Cyprus România s-au văzut în fața unei realități la care nu s-au așteptat: că sunt depunători la o bancă străină, deși ei au depus banii în România; că depozitele până la 100.000 de euro sunt garantate… în Cipru; și că depozitele de peste 100.000 de euro ar putea fi dijmuite în condițiile noului regim bancar introdus în Cipru. E regretabil că s-a ajuns aici. Repet însă ce am scris în comentariul de săptămâna trecută: fiecare depunător a semnat un contract în care scria negru pe alb că depozitele sunt garantate numai până la 100.000 de euro și că garantul este Fondul din Cipru. Probabil că mulți au semnat fără să citească. Ori n-au dat atenție „amănuntului“ și-au spus: bine că sunt garantate. Acum avem speranța că banca va fi vândută, că depozitele vor fi reglementate potrivit legii române și că – pentru mulți – va fi o lecție: să știe ce semnează când depun bani munciți.
Închei acest rânduri cu o adnotare privind declarația cea mai gravă: Bank of Cyprus România e falimentară și că, dacă nu va fi vândută, va intra în faliment. Declarația aparține unui cunoscut specialist. Dar e neadevărată. Pentru că sucursala unei bănci străine nu poate intra în faliment. Ea urmează calea băncii mamă. Asta în general. Iar, în special, banca mamă din Cipru e tocmai într-un proces de restructurare, de reorganizare și de recapitalizare, sub supravegherea băncii centrale, pentru a fi întărită. Scopul: „să devină o bancă puternică, să dea încredere clienților și să poată finanța economia cipriotă“. Cât privește sucursala de la București, în niciun caz nu poate fi falimentată. Potrivit legii române, trei evenimente pot fi determinante pentru un faliment: 1) solvabilitatea să cadă la 2 la sută – or, solvabilitatea e legată de capital și o sucursală n-are capital și nu încheie bilanț; 2) incapacitate vădită de plată – or, incapacitatea de plată afectează centrala și nu sucursala; 3) retragerea autorizației ca urmare a imposibilității redresării financiare – or, o sucursală nu intră niciodată în încetare de plăți.
Negocierile continuă, termenul e de două săptămâni, așa că e prea devreme pentru verdicte.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.