Anii de boom: 2004-2008. Șapte milioane de oameni din România, devenind clienți ai băncilor, au primit împrumuturi pentru case ori pentru consum. Ei au ajuns să vadă în credit o legătură cu timpul, ca într-o funcție matematică, fiindcă au început să gândească în viitor. Fapt posibil în împrejurările celor nouă ani de creștere economică neîntreruptă. Din 2000 până în 2008, inclusiv. Și unde e creștere e loc pentru investiții și pentru consum.
Trecând mai departe, la o analiză a puterii de cumpărare a populației, vom descoperi lucruri relevante. Și acest indicator a cunoscut creșteri mari, în medie. Creșteau salariile, chiar peste rata inflației, se măreau pensiile, veneau bani mai mulți de la rudele plecate în lume. Plus creditele date de bănci. România avusese șansa, din 2004 până în 2008 inclusiv, pe fondul admiterii țării în NATO și al aderării la Uniunea Europeană, la care s-a adăugat liberalizarea totală a contului de capital, să vadă înmulțindu-se intrările de valută. Intrau în țară în jur de 20 de miliarde de euro pe an, în medie. Bani mulți, foarte mulți. Așa că băncile au împărțit continuu credite populației pentru case, terenuri, bunuri de folosință îndelungată și consum curent.
Șapte milioane de oameni au primit credite. Salariați ori pensionari. Dintre ei, 2,7 milioane și-au rambursat datoriile și au încheiat orice fel de socoteli cu băncile. Au rămas, cu conturi active (în sensul că au încă rate de plătit), 4,3 milioane de oameni. Cei mai mulți plătesc cu regularitate, lună de lună. Dar 715.000, în momentul de față, înregistrează întârzieri la plată. E vorba de restanțe începând de la 11 lei, care depășesc 30 de zile. Numărul restanțierilor e variabil, au fost 740.000 în iunie, sunt 715.000 acum, important fiind faptul că plătesc până la urmă. Cei mai mulți. Sunt însă câteva zeci de mii cu întârzieri mari ori care au cu băncile probleme litigioase.
Cum s-au acumulat astfel de probleme? Răspunsul ce pare a fi la îndemâna tuturor: „Din cauza exagerărilor în procesul de creditare. S-a sărit calul. BNR trebuia să oprească creditul de consum!“… Sau: „Băncile i-au înșelat pe clienți, le-au dat credite cât au vrut și acum… îi somează să plătească!“… Adevărul este că se sare calul cu astfel de judecăți. BNR nu putea să oprească în niciun fel creditul de consum. Nu avea dreptul. Iar acum, când creditul e acuzat public, el trebuie să fie apărat.
Criza va trece. Și chiar dacă nimic nu va mai fi cum a fost, dacă însăși lumea se va schimba și vom fi obligați să alegem un alt stil de viață, creditul va continua să aducă un plus de bunăstare. Să nu uităm că înainte de criză, la interferența zonelor luminoase cu cele întunecate, creștea șansa bunăstării pe datorie. Aici, în aceste zone, care departe de a fi închise erau deschise, în sensul că tot mai mulți săraci erau absorbiți în clasa de mijloc, sporeau posibilitățile pentru nenumărate familii ca din veniturile curente să-și finanțeze în bună parte cheltuielile curente, în timp ce banii pentru case ori pentru bunuri de folosință îndelungată să-i împrumute de la bănci. Iată marele pod, construit de economia de piață, peste care au trecut sute de mii de oameni, reușind astfel să-și schimbe viața. După ce, mai întâi, au reușit să aducă soare în existența lor, prin dobândirea unor locuri de muncă sigure, plătite bine sau măcar decent, în condițiile creșterii economice.
Au fost și sărituri peste cal. Multe. Au sărit calul băncile interesate „să vândă“ cât mai multe credite, care închideau ochii atunci când clienții încercau să le înșele, grăbindu-se să îndosarieze actele lor false. Acte atestând venituri închipuite. Dar și atunci când ticluiau condiții ascunse în contracte încifrate, pe care să nu le priceapă clienții, cu intenția de a-i înșela. Și ar mai fi de adăugat împovărarea clienților cu tot felul de comisioane. Nu s-a constituit însă, niciodată, o masă critică de astfel de ieșiri din rând.
Important este faptul că, în România, șapte milioane de oameni s-au împrumutat la bănci pentru a-și cumpăra câteva felii de bunăstare. Asta înseamnă democratizarea împrumuturilor: ca milioane de oameni să aibă dreptul să primească credite. Și chiar să le primească.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.08.2013.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.