Într-un interviu televizat, profesorul Radu Golban învinuia Banca Națională că „minte cetățenii în legătură cu binefacerile leului tare“, pentru că de fapt întărirea monedei naționale n-ar face altceva decât să împovăreze economia. Drept care notează: „În timp ce toate țările caută să aibă o valută ieftină, ca să-și promoveze exporturile, noi căutăm să avem un leu puternic, ca să devenim buni importatori“. Așa cum am precizat în comentariul de miercurea trecută, nu totdeauna și nu în toate împrejurările exporturile sunt încurajate cu deprecieri. Iar dacă ne referim la România, din acest timp, o depreciere puternică a leului, cum și-ar dori domnul Golban, le-ar produce chiar mari probleme celor mai mulți dintre exportatori.
Au fost ori sunt încurajate importurile? Aparențele sunt înșelătoare și în capcana lor a căzut domnul Golban. Foarte multe dintre autoturismele de pe străzile orașelor noastre sunt cumpărate la mâna a doua sau a treia din târgurile din Germania și din alte țări din vestul Europei, multe plătite cu bani câștigați în afara țării și deci fără o legătură directă cu balanța noastră comercială. În privința electrocasnicelor și electronicelor, lucrurile sunt și mai simple: puține vin din import; cele mai multe sunt fabricate în România, în fabrici ridicate cu investiții străine. Într-adevăr, avem o problemă grea cu importul de alimente. Dacă facem însă o analiză serioasă, bazată pe date statistice și nu pe simple impresii de turist, vom vedea că totalul acestor importuri, pe care le-am putea numi de consum, nu depășește 16,9% în timp ce 83,1 la sută din importuri sunt vitale pentru producția de export.
Dacă în anul 1999, întregul export al României totaliza 7,9 miliarde de euro, în timp ce astăzi numai în Germania exportăm mai mult, adică de 8,4 miliarde de euro; și dacă astăzi, față de 1999, exportul total al României a crescut de aproape șase ori, urcând până la 45 de miliarde de euro, nu poate fi desprinsă de aici niciun fel de concluzie privind descurajarea exporturilor. Dimpotrivă, creșterea an de an a producției de export, cu desfacere pe piețe dintre cele mai pretențioase (18,6 la sută în Germania, 12,1 la sută în Italia, 7 la sută în Franța, urmate de Rusia, Turcia, Statele Unite și altele) se explică și prin faptul că importul masiv de produse de consum a rămas doar o legendă, fiindcă importurile cele mai multe (83,1 la sută din total) sunt materii prime sau utilaje. Poate domnul Golban va studia balanța energetică a României. Va vedea atunci care este valoarea adăugată adusă țițeiului brut din import prin procesare în combinatele noastre. Sau va vedea, din alte balanțe, cum bauxita de import se transformă în aluminiu, cum minereul de fier se transformă în produse metalurgice. Sau să-l întrebe pe domnul Constantin Stroe de la Dacia Pitești cât de important este un curs valutar echilibrat. Autoturismele de la Pitești ajung în toată lumea. În plus, aici se mai fabrică anual încă 350.000 de cutii de viteză, care se exportă separat. Să mai adaug că, din România, unele dintre cele mai mari mărci de automobile (între care Mercedes, BMW) importă cauciucurile? Și că la Slatina va intra în curând în producție o uzină care va exporta cauciucuri pentru formula unu?
Suntem o țară care are nevoie de lecții. Dar de lecții adevărate!
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.