Comunicatul de marți al BNR, făcut public după ședința Consiliului de Administrație, scoate în relief mai mulți factori ce vor însoți corabia cu însemnele “PIB-ul României” în apele repezi ale anului 2013. Notez doi, care mi se par cei mai importanți: riscurile și incertitudinile. Nimic special pentru țara noastră în această privință. Mai multe prognoze pe termen lung referitoare la economia globală – și mai cu seamă proiecția pentru viitoarele patru decenii a Clubului de la Roma – susțin că de aici încolo, pentru multă vreme, tovarășii de drum ai creșterii economice vor fi riscurile și incertitudinile. Problema locală a României e alta: cum va reuși economia noastră să-și organizeze călătoria în așa fel încât să obțină un PIB sănătos și cu un ritm de creștere sustenabil.
De unde plecăm? De la un tabloul general nu tocmai confortabil. Un tablou împărțit în două. O parte activă: un șuvoi curgător de oameni muncitori și performanți, învățând să caute reușita, succesul în profesie, în meșteșuguri, în afaceri. Făcătorii principali de PIB. Lângă ei, o masă mare de oameni care încă mai așteaptă ” să li se dea” bani, “să li se facă” loc pe piața muncii, deși nimic nu e mai greu în România decât să găsești oameni potriviți pentru multe dintre muncile potrivite. Măsura care ne apropie de adevăr, în fața unui tablou cu două interferențe și adeseori cu lumini difuze ori cu umbre, este menționată în amintitul comunicat al BNR: “o cvasistagnare a activității economice în 2012”; și felul în care vom reuși să înaintăm în 2013, într-un an în care nu scăpăm de “caracterul volatil al fluxurilor de capital” și de “rigidități structurale în economia românească și în corelarea creșterii salariilor cu productivitatea muncii”.
Ar putea să fie forțat un salt mai viguros al PIB-ului? Răspunsul poate fi afirmativ. Cu o condiție însă: dacă s-ar obține o creștere economică sustenabilă. Desigur, bazată pe competitivitate. Dar la o astfel de valoare nu vom ajunge fără restructurare, fără organizarea inteligentă a muncii și fără dezvoltarea sistemului intereselor. A mări însă viteza de creștere înainte de dobândirea criteriilor invocate ar însemna să ne încărcăm cu un nou focar de ineficiență.
Mai mult PIB ar însemna mai multe valori adăugate. Dar un nivel mai ridicat al produsului intern brut, obținut fără o creștere a competitivității, n-ar însemna neapărat și condiții de viață mai bune. Dacă producția de bunuri și servicii va continua să fie, în multe, în foarte multe companii, orientată prea puțin cu fața la populație și la piața de consum, scopul fiind doar creșterea pentru… creștere, plusul de valoare adăugată n-ar aduce mai multă bunăstare. Dimpotrivă, costul ridicat al PIB-ului ar mușca din bunăstare.
La bunăstare nu vom putea să ajungem cât timp o bună parte din economie continuă să fie dezechilibrată. Boala e veche. Degeaba va crește, în acest an și în cei viitori, cererea de bunuri și de servicii dacă oferta internă nu va putea să-i facă față iar inflația și-ar arăta din nou colții. Banii consumatorilor vor fi aspirați de prețuri în creștere, veniturile reale vor continua să urce încet, fără să ajungem la un nou echilibru între cerere și ofertă. Așa că, lună de lună, an de an, procesul va fi luat de la capăt: alți bani fără acoperire în performanțe economice, alți bani care să ajungă în capcana inflației, alte prețuri care vor continua să crească. Alternativa ar putea fi pompa de oxigen pentru ofertă. În loc să fie umflate prețurile, să fie stimulată oferta. Condiția: producătorii… să producă mai mult și mai bine. Nu ne-ar folosi însă câțiva munți de produse, fie și ca rod al unei munci îndârjite, dacă nu și-ar găsi, pe piață, o cerere certă și prețuri bune. Mai mult chiar: dacă pe piață nu s-ar ivi atât de mulți cumpărători, care să poată plăti aceste prețuri bune, încât treaba făcută să fie rentabilă. Altfel, la ce bun atâta muncă și atât consum de resurse?!
Lucrurile nu-s deloc ușor de îndreptat. Iar calea e numai una: într-o primă etapă, să fie grăbite și desăvârșite restructurările. Căci fără restructurări duse până la capăt – în economia reală întâi și întâi, unde se află cheia problemei – creșterea PIB-ului s-ar putea poticni.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.