Date recente indică o creștere a consumului în acest an. Dacă însă, în aprilie față de martie, consumul a crescut cu 9,2 la sută, nu e cazul să ne bucurăm în exces. Fiindcă, pe patru luni, creșterea este mică, nesemnificativă chiar, de numai 0,6 la sută. Important este însă faptul că populația a cumpărat în acest an mai multe alimente, cu 1,1 la sută, și mai multe bunuri de consum nealimentare, cu 2,6 la sută. Sunt creșteri din care se întrupează PIB-ul anului 2013.
Dar oamenii își numără banii, văd că nu le ajung și sunt necăjiți că nu reușesc să câștige mai mult. În România sunt rare salariile sau chiar pachetele salariale din care angajații să-și poată acoperi, într-un timp rezonabil, din veniturile curente și din economisire, toate cheltuielile stringente. Am în vedere consumul, întreținerea locuinței, confortul. Iar când intervine și nevoia cumpărării sau construirii unei case problema devine dramatică. Nu face obiectul acestui comentariu modul în care „se descurcă” familiile bogate. Interesează, în exclusivitate, celelalte familii, care alcătuiesc grosul populației. Ele se descurcă greu. Și s-au descurcat și mai greu când a început criza.
Cauzele căderii consumului, în primii ani de criză, au stârnit nenumărate dezbateri. Au fost formulate puncte de vedere dintre cele mai diferite. Unele au lovit ținta, altele s-au dus aiurea. Unele au fost luate în seamă, altele ignorate. Din nefericire, chiar dacă deseori a fost pus degetul pe rană, n-au fost folosite cele mai bune medicamente. Boala a dăinuit. Deși îmbunătățirea consumului, începând din 2011, e o realitate. Cum realitate este și creșterea veniturilor prin reîntregirea salariilor bugetarilor și indexarea pensiilor cu rata inflației. Și totuși, în 2013, când constatăm o creștere a consumului, vedem că dacă ne comparăm nu numai cu țările dezvoltate, ci și cu țările vecine care au intrat în 2004 în Uniunea Europeană, consumul nostru e dezorganizat și, în mare măsură, înapoiat. Nu vă uitați la magazinele de lux. Și nici la rețelele de supermagazine. Țara e mare și populația României e numeroasă. Mulți oameni din această țară nu intră cu anii într-un supermagazin. De aici, în primul rând, ni se trage și menținerea unui nivel încă scăzut al PIB-ului, chiar dacă ritmul lui de creștere este în urcare. Dar PIB-ul (indicator ce arată bogăția reală a unei țări, exprimând suma valorilor adăugate) crește nu numai dacă se înmulțesc exporturile și investițiile, ci și dacă prinde viteză și cea de-a treia locomotivă: consumul. Numai că românii nu au încă destui bani să susțină un consum cu adevărat avansat. O înviorare a numerarului de Paști ori acum, la începutul verii, soldată cu înmulțirea cumpărăturilor în magazine, inclusiv în zilele obișnuite, nu înseamnă că în România a fost rezolvată problema consumului.
Atât structural, cât și calitativ, economia românească nu asigură oferta care să corespundă nevoilor populației. Deși, în aparență, piața e plină de mărfuri. În realitate însă, pe o piață apăsată de greutatea cu care societatea noastră înțelege un adevăr fundamental, acela că bunăstarea nu e posibilă fără concurență și fără eficiență, oferta internă de bunuri și de servicii continuă să fie doar în mică măsură competitivă. Apoi, ne lipsește munca bine organizată. Ne războim cu viciul dezorganizării. De consecințele acestei confruntări nu vom scăpa ușor. De aici ne și vin dramaticele probleme din economie, reflectate în buget, în balanța comercială, în pierderile companiilor de stat, greu de cuantificat.
Dar anii care vor urma nu vor mai semăna cu anii 2009-2012. Important va fi să fie forțată ieșirea din criză. Un proces îndelungat, complex și dificil. Fapt care cere, din partea societății românești, un efort uriaș de grabnică restructurare, de eficientizare, de perfecționare a întregii activități. Și adaptarea în viteză a economiei la un sistem competitiv. Mai departe, țara va fi nevoită să se angajeze pe două fronturi: unul pentru însănătoșirea în continuare a bugetului și al doilea pentru consolidarea creșterii economice. Altfel, doar tăind cheltuieli bugetare s-ar putea să fim loviți de alte și alte disfuncționalități.
Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 05.06.2013