Ce am aflat despre inflația din ianuarie 2013? Imaginați-vă că aveți dinaintea ochilor trei ecrane. Și că toate trei redau filmul prețurilor, cu notele specifice începutului de an. Fiecare ecran fiind destinat mișcării prețurilor și tarifelor de pe un mare segment al pieței de consum: primul – al mărfurilor alimentare; al doilea – al mărfurilor nealimentare; al treilea – al serviciilor.
Să reținem, apoi, că trei categorii de cifre (dintre cele înscrise în acest tablou) au importanță în calculul inflației: 1) ponderea; 2) rata de creștere; 3) influența. Ponderea, exprimată printr-un număr de puncte, a suferit schimbări în acest an: a crescut numărul de puncte la mărfuri alimentare și a scăzut la mărfuri nealimentare și la servicii. Urmărind deci cât cântărește partea în raport cu întregul sau cât reprezintă un detaliu (un anume indicator sintetic, să spunem cartofi sau energie electrică), aflăm ce influență poate să aibă în întregul tablou mișcarea prețurilor la numai câteva produse.
Rata de creștere ne arată că prețurile la cartofi au urcat și în ianuarie 2013 cu 8,84 la sută. Cu o pondere de numai 88 de puncte, raportată la un total de 10.000 de puncte, cât însumează cele trei ecrane, respectivul indicator sintetic strică de câteva luni rata inflației. A stricat-o și în ianuarie. Deși s-au mișcat încet prețurile la pâine, carne, pește, unt, miere de albine, cafea, chiar și la ulei și la multe alte produse, trei poziții (cartofii, fasolea și fructele) au urcat media mărfurilor alimentare la 1,24 la sută.
Pe al doilea ecran, cel al mărfurilor nealimentare, mișcarea a fost de asemenea lentă la frigidere, congelatoare, articolele de menaj, confecții, tricotaje, încălțăminte, gaze, energie termică și încă la multe alte produse. Cele mai multe! De unde, atunci, rata mare, de 2,04 la sută, din ianuarie 2013? Răspunsul apare pe ecran. Să-l detaliem. În ianuarie dezechilibrul s-a produs doar la două mărfuri. În primul rând la electricitate: plus 10,38 la sută. Apoi la țigări: 3,56 la sută. Ambele prețuri au ponderi mari (528 de puncte energia electrică și 607 țigările și tutunul).
Pe al treilea ecran, cel al serviciilor, numai tarifele la poziția apă, canal și salubritate au sărit peste medie: plus 1,59 la sută. În rest, stagnări sau chiar scăderi la telefoane și la transporturi.
Așadar, dintre cele trei tablouri ce înfățișează dinamica pieței de consum din România, cu mii de produse, numai șase produse (cartofii, fasolea, fructele, țigările, electricitatea, canalizarea) s-au scumpit atât de mult încât au produs un șoc inflaționist în ianuarie 2013. Dovadă că inflația noastră nu seamănă în niciun fel cu cea descrisă în cărți. De fapt, este atipică, fiindcă nu i se potrivesc niciun fel de tipare.
Și dacă lucrurile stau așa, mai putem numi acest fenomen inflație? Potrivit cărților: da. Potrivit realității pieței, avem de-a face cu un nou concept: inflația statistică. Un anume tip de inflație în care mii de prețuri, deși cumințite, lasă impresia de nervozitate inflaționistă din cauza unei simple medii statistice. Desigur, ponderate.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.