Flux de informații de la Banca Națională, în cursul acestei săptămâni, privind legătura strânsă între dobânzi și inflație. Informații care, departe de a se referi la evenimente intervenite pe neașteptate, se înscriu într-un ciclu lung de decizii având ca dată de plecare luna noiembrie 2011, când devenise limpede că Banca Națională deschidea o etapă nouă de reducere treptată a dobânzii de politică monetară. Într-un moment în care erau semne clare că, deși în condiții de criză, inflația poate fi ținută sub control. Opiniile analiștilor, în piața financiară, au fost de la început divergente. Prevestirile alarmiste s-au înmulțit. Erau avansate idei potrivit cărora „o piață a creditului nici nu ar mai exista”. Li s-au alăturat câțiva economiști din bănci, care încercau să le țină isonul. Cu vorbe. Contrazise însă de realitate. Din noiembrie 2011 până în prezent, zi de zi, lună de lună, an de an.
Banca centrală semnaliza că acordă dobânzii-cheie un rol major în contextul politicii monetare. Și că hotărârile în materie sunt și vor fi rodul unor analize dintre cele mai complexe și al unor judecăți de valoare solide, care iau în calcul întregul ansamblu al vieții economice. Calibrarea ratei dobânzii de politică monetară, la niveluri optime sau cel puțin adecvate, preocupând în cel mai înalt grad Banca Centrală. Ce trebuie să înțelegem? Că Banca Națională se văzuse nevoită să dea semnale vizibile băncilor comerciale, reducând dobânda-cheie și acordând astfel o nouă șansă creditării în lei. Cu alte cuvinte, li se dădea un nou impuls băncilor să reducă și ele dobânzile, să dea credite, chiar să intensifice creditarea, îndeosebi către companii, dar fără să întoarcă spatele indicatorilor de prudențialitate. Acest mesaj a fost reactivat fără întrerupere din noiembrie 2011 și până în prezent.
În documente publice, BNR și-a formulat clar obiectivele în această direcție: stabilitatea prețurilor, stabilitatea financiară și creșterea creditării, toate cu rol decisiv în redresarea economiei românești. De aici a început dezbaterea. Cifrele fiind relevante. Dobânzile au scăzut încet, dar au scăzut. Și scad. Iar creditarea se mișcă, mai cu seamă creditarea firmelor, dar tot încet. Creditul, ce devenise înainte de criză sufletul consumului și sufletul economiei, este acum ca o mașină cu motorul pornit, dar care demarează cu încetinitorul. Deseori, băncile spun că n-au cerere. Și că nici companiile, nici populația nu se mai înghesuie să solicite împrumuturi. Companiile și populația dau vina pe bănci. Spun că creditele sunt încă scumpe. Dar imaginea născută din percepția publică și realitatea din piața bancară nu sunt întotdeauna identice. Acum e cert că nu sunt. Realitatea e alta. Deciziile BNR produc efecte benefice. Dobânzile la credite au tot scăzut, conform statisticilor. Iar dinamica creditării nu e mai rea decât a celorlalte țări din regiune. Și nici decât media zonei euro.
Decizia din 4 februarie a Consiliului de Administrație al BNR, de a reduce rata dobânzii de politică monetară, la 3,50 la sută de la 3,75 la sută, n-a mai fost o surpriză nici pentru analiști și nici pentru piețe. Mai ales că s-au tot înmulțit prezicerile că dobânda va fi scăzută în continuare. Și iată că așa s-a întâmplat. La conferința de presă din 4 februarie, guvernatorul BNR a subliniat că fiecare scădere a dobânzii-cheie, în acești ani de criză, a avut la bază mai mulți factori. Dar, în toate împrejurările, un factor de prim ordin a fost semnalul că inflația nu se înfoaie.
Joi, 6 februarie, va avea loc cea de-a doua conferință de presă din această săptămână, când guvernatorul BNR va analiza raportul trimestrial asupra inflației. Aceste două documente, raportul ce va fi prezentat joi și comunicatul BNR de marți, sunt în strânsă legătură. Căci reducerea dobânzii-cheie a fost posibilă tocmai fiindcă datele macroeconomice relevă accelerarea dezinflației datorită scăderii semnificative a prețurilor mărfurilor alimentare ca efect al recoltei agricole bune din 2013, al reducerii cotei TVA la pâine și la unele produse de panificație și al disipării efectului statistic de bază negativ din anul 2012. Sub influența factorilor menționați, rata anuală a inflației în noiembrie 2013 a coborât la nivelul de 1,55 la sută, încadrându-se în coridorul de țintire.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 05.02.2014