Odată cu criza politică românească și evenimentele de anul trecut din Ungaria, “istoria pare tocmai să se repete”, apreciază Corina Stratulat, analistă în cadrul European Policy Centre. “Aceste evenimente arată că acquis-urile democratice nu sunt ireversibile”, este ea de părere.
Ea recunoaște, cu toate acestea, că suspendarea în vederea destituirii a președintelui român Traian Băsescu de către premierul său Victor Ponta nu are aceleași izuri naționaliste ca la Budapesta, unde șeful Guvernului, Viktor Orban, dezvoltă o retorică antieuropeană.
O criză politică zguduie și Bulgaria, în privința unor nominalizări de judecători, în urma destituirii, joi, a președintei principalului sindicat al magistraților, aflată în conflict cu puterea.
O constatare este destul de împărtășită la Bruxelles, și anume că aderarea unor foste țări comuniste din Europa de Est s-a făcut “prea rapid”, notează Stratulat. Atât de rapid, încât Bulgariei și României le-a fost impus un Mecanism de Cooperare și Verificare (MCV) cu scopul de a le indemna să continue, după admiterea în UE, în 2007, reformele în materie de independență a justiției și luptă împotriva corupției.
Acest mecanism, care prevede o evaluare regulată din partea Comisiei Europene (CE) a progreselor sau reculurilor înregistrate la Sofia sau la București, va fi foarte probabil prelungit săptămâna viitoare, în contextul evenimentelor recente. Acest lucru ar urma să aibă drept consecință directă blocarea aderării lor la Spațiul Schengen, fără frontiere.
De la ultimul val de extindere, UE a învățat din greșeli și a consolidat condițiile de aderare. Croația, care urmează să se alăture blocului european anul viitor, tocmai a luat contact cu exigențe suplimentare în domeniile justiției și luptei împotriva corupției.
Însă, în mod paradoxal, “există o dihotomie între ceea ce propovăduiește UE în exterior și ceea ce este în măsură să impună să se respecte înăuntru”, subliniază Steven Blockmans de la Centre for European Policy Studies.
În fapt, mijloacele Uniunii sunt foarte limitate în privința atingerilor la adresa statului de drept în propriile state membre.
Comisia Europeană a obținut “oarecare rezultate” amenințând Ungaria cu proceduri în fața Curții de Justiție, de exemplu în ceea ce privește statutul Băncii centrale a Ungariei, recunoaște Blockmans.
Însă ea nu a făcut altceva decât să se concentreze asupra unor aspecte tehnice de conformitate cu directivele europene, în lipsa unei puteri de a ataca probleme politice precum atingerile aduse pluralismului mass-mediae sau unor ocuparea posturi-cheie de către partidul la putere, condus de către Viktor Orban.
UE ar putea, teoretic, să invoce articolul 7 al Tratatului de la Lisabona, care prevede sancțiuni împotriva unui stat membru în caz de “încălcare gravă” a drepturilor fundamentale. Această dispoziție nu a fost niciodată utilizată până în prezent.
Cauza este că dispoziția este “extrem de dificil” de activat, relevă Steven Blockmans. Ea necesită unanimitatea celorlalte state membre, care nu sunt dispuse întotdeauna la “acte inamicale” față de un partener european.
A pedepsi un vecin, poate, în plus, să implice să dai cu mătura în fața propriei ograde. “Însă nu doar în rândul noilor membri (UE) avem probleme”, afirmă o sursă apropiată Comisiei Euroepne, citând eșecurile amare ale justiției în Italia lui Silvio Berlusconi sau cazul discriminării romilor în Franța lui Nicolas Sarkozy.