Agentiile de rating financiar se reinventeaza

Competitia cu noile tipuri de analiza financiara forteaza analistii riscului de credit sa isi reconsidere activitatea.
In ultimul secol, pe masura ce cresterea pietelor de capital a inclus si diverse tipuri de garantii pentru credite, investitorii au avut putine repere referitoare la riscul acestor garantii. Rolul de apreciere al acestora a cazut in sarcina unui mic grup de companii, in principal Standard & Poor’s, Moody’s Investors Service si Fitch Ratings, relateaza Financial Times.
Industria ratingului de credit este, insa, in continua schimbare. Din ce in ce mai multi investitori apeleaza la noi tehnologii si servicii care monitorizeaza miscarile pietei pentru a analiza riscul de credit, amenintand metodele de analiza traditionale ale agentiilor de rating.
Acest nou stil de analiza cantitativa se bazeaza pe factori cuantificabili pentru a aprecia starea financiara a unei companii, incluzand modificari ale preturilor obligatiunilor, actiunilor si nivelul ratei dobanzii. Investitorii pot folosi aceste informatii pentru a calcula impactul schimbarii preturilor asupra riscului de credit al unei companii si pentru a estima posibilitatea ca aceasta sa nu isi poata restitui datoriile.
In contrast cu acest tip de analiza, analiza fundamentala se bazeaza pe balanta comerciala si pe contul de profit si pierdere, si ignora de obicei schimbarile din cadrul pietei.
Sistemele care au la baza evolutia pietei au devenit populare in 2001 si 2002, cand un numar record de obligatiuni nu au putut fi rascumparate de pe piata, investitorii cautand noi metode de a masura riscul financiar. Am folosit analiza cantitativa de cativa ani, declara Margo Cook, director in cadrul Bank of New York, adaugand ca banca nu se bazeaza exclusiv pe acest tip de studii, dar este unul din instrumentele de evaluare a riscului de credit. Agentiile de rating au reactionat la aceasta amenintare competitiva prin dezvoltarea si achizitionarea unor sisteme proprii de informatii de piata, precum si prin incorporarea unor indicatori noi in analizele de credit obisnuite.
“Dezvoltarea tehnologiilor financiare a fost foarte benefica pentru afacerea noastra”, sustine Raymond McDaniel, presedinte si director executiv la Moody’s. Trebuie sa ramanem atenti la modificari pentru ca rezultatele noastre sa ramana in continuare relevante, adauga McDaniel. La inceputul anului 2001, Standard & Poor’s a infiintat divizia Risk Solutions care ofera servicii de consultanta si modele financiare in sprijinul institutiilor care vor sa-si analizeze riscul de credit.
Anul urmator, Moody’s a cumparat compania KMV, unul dintre cei mai cunoscuti provideri de analize de risc financiar. Si compania Fitch are o divizie, Fitch Risk, care ofera servicii de consultanta, si se asteapta sa furnizeze modalitati de a estima probabilitati de risc, potrivit directorului grupului Fitch Risk, Gloria Aviotti.
Aparitia metodelor de monitorizare a riscului bazate pe analiza pietei coincide cu eforturile participantilor de pe piata obligatiunilor de a facilita actualizarea pretului acestor instrumente financiare. “Ceea ce a fost limitat accesului in  mod traditional, devine tot mai transparent”, spune McDaniel. Preturile obligatiunilor corporatiste din Statele Unite sunt in prezent publicate pe un site condus de Asociatia Nationala a Dealerilor de Valori Mobiliare.
Tranzactiile oficiale cu obligatiuni-efectuate la telefon sau prin intermediul computerului-si preturile lor au fost, in trecut, dificil de monitorizat. Pe masura ce transparenta pietei creste, schimbarile in preturile obligatiunilor pot fi mai usor urmarite. Agentiile de rating sustin ca in conditiile in care tot mai multe  companii recurg la piata financiara pentru a atrage capital, a devenit tot mai important pentru ele sa urmareasca pretul valorilor mobiliare de care sunt interesate. O brusca scadere a pretului poate afecta abilitatea companiei da a accesa piata financiara si de a acoperi datorii noi sau de a le finanta pe cele vechi.
Sistemele care au la baza studiul pietei ajuta analistii sa aiba in atentie un numar mare de companii. “Formele traditionale de analiza de credit nu pot fi folosite in mod frecvent pentru un numar mare de cazuri”, afirma reprezentantii KMV. Mai mult, formele traditionale au tendinta de a fi subiective, bazandu-se pe priceperea analistului care efectueaza studiul.
Intre timp, schimbarile inn regulamentul international al bancilor, cunoscut sub denumirea de Basel II, se asteapta sa creasca cererea pentru sisteme care masoara riscul de credit. Roy Taub, director executiv la Risk Solutions, declara: “Implementarea sistemului Basel a dus la orientarea bancilor catre sistemele si procesele riscului de credit”.
Nimeni nu se asteapta ca agentiile de rating sa dispara, in principal din cauza ca folosirea ratingului de credit a fost incorporata in legile federale privind valorile mobiliare. Schimbarile de rating au inca o influenta majora asupra pietelor deoarece unii investitori actioneaza sub efectul legii care ii forteaza sa vanda valorile mobiliare ale caror rating scade sub un anumit nivel.
Totusi, serviciile cantitative vor aduce, probabil, o proportie tot mai mare din veniturile agentiilor in viitor. Este una din diviziile cu cea mai rapida crestere, declara Taub de la Standard & Poor’s, refuzand sa ofere date despre profitul companiei Risk Solutions.
Divizia KMV a Moody’s aduce aproape 10% din veniturile companiei-mama, si se asteapta o crestere mai mare decat a diviziei ce se ocupa cu ratingul traditional, Moody’s Investors Service, potrivit lui McDaniel. Divizia KMV a raportat venituri de 81,5 milioane de dolari in 2002, comparat cu veniturile de 941,8 milioane dolari  ale Investors Service, in aceeasi perioada.
Observatorii agentiilor de rating sunt de parere ca orientarea catre analize ce au la baza studiul pietei este o mutare buna, atata vreme cat nu este dusa prea departe. “Atata vreme cat analistii folosesc modelele cantitative cum trebuie, constituie un ajutor analizelor de credit fundamentale”, sustine Kevin Rigby, directorul operatiunilor de rating de la Deutsche Bank.
Unii analisti se tem ca agentiile de rating pot ajunge sa se bazeze in exces pe miscarile pietei atunci cand fac decizii de credit, coborand nivelul ratingului atunci cand vad o scadere a valorii obligatiunilor unei companii.
Pe de alta parte, agentiile de rating care au avut de suferit dupa prabusirea companiei Enron, cand nu au coborat ratingul gigantului din domeniul energetic suficient de repede, sunt acuzate de unele companii care inregistreaza tendinte descendente ca actioneaza mult prea repede in recalcularea ratingului.
Agentiile sustin ca sunt constiente de impactul pe care il au ratingurile lor , si insista ca indicatorii care urmaresc evolutia pietei si serviciile de credit sunt doar unele din modalitatile de a evalua o companie.
“Indicatorii de piata sunt informatii utile dar adevaratele criterii pentru ratingurile noastre sunt procedeele fundamentale traditionale”, sustine Robert Grossman, ofiter de credit la Fitch.