Din 1998, Diana iese din arena presei si opteaza pentru marketing, intr-o firma mare, cu o retea nationala de distributie de bunuri de larg consum. Face marketing pentru 20 de branduri importante, timp de patru ani, pana in 2002.
Accepta apoi provocarea de a lucra cu Ion Tiriac, ca director al Fundatiei Olimpice Romane. Este responsabila de marketingul marcii olimpice si de strangerea de fonduri pentru loturile olimpice. Reorganizeaza activitatea intr-un sediu nou si, printre altele, aduce doi sponsori prin doua contracte de 500 de mii de dolari fiecare si realizeaza emisunea “Ora Olimpica” in colaborare cu TVR.
Intre 2003 si 2005, Diana activeaza intr-o companie de training si consultanta. Aici opteaza definitiv pentru meseria de trainer pe domeniul ei de specialitate.
“A fost un moment in care am incheiat un ciclu din viata mea. In facultate, imi doream sa fiu profesoara de limba romana. Asta si pentru ca am avut – si in liceu, si la universitate – profesori foarte buni, adevarati formatori. Sa fii trainer este tot un fel de a fi profesor. Mi-e clar ca orice as face in viata de acum incolo, o sa fie tot o contributie pentru oameni. Am ales sa ma implic, sa-i ajut sa creasca. Trainingul este o mare oportunitate pentru un om ca, intr-o perioada scurta si cu o minima investitie, sa-si schimbe pozitiv – fundamental, chiar – viata! Pentru mine, pe plan personal, nu exista o separatie intre viata privata si meserie. Pentru ca eu cred ca suntem responsabili sa facem in viata ceea ce ne face fericiti. Este sigurul mod de a fi eficienti. Trebuie sa ai in viata un sens, un scop prin care, indeplinindu-l, sa lasi ceva durabil in urma ta. Bine, te casatoresti, faci copii, ai o familie, dar apoi descoperi ca, paradoxal, viata este, de fapt, MAI MULT DECAT ATATA. Viata mea este despre a da putere oamenilor. Si puterea mea vine din faptul ca eu cred ca sunt principala resursa a vietii mele. Vorbesc mereu numai despre ceea ce este posibil si astfel ridic blocajele din viata unor oameni, le arat ca se poate si altfel. Iar eu, la randul meu, invat mereu sa-mi traiesc viata ca pe propria mea creatie, pe care eu o fac sa mi se intample. Pentru mine, destinul este un spatiu de totala creatie. Eu creez cine sunt si felul in care ma raportez la destin imi construieste viata, de fapt. Si aici este vorba despre a-ti lua probleme mari, provocari pe masura proiectului tau personal si de a le rezolva, de a da raspunsurile corecte pentru ceea ce esti.”
Diana savureaza libertatea responsabilizanta a statutului de freelancer. Programul flexibil ii ofera timpul necesar pentru a relationa cu oamenii, pentru a-i cunoaste ca sa afle cum ii poate ajuta. In fata acestui “proiect uman renascentist” adus in prezent si adaptat timpurilor noastre, o intreb unde se afla credinta in toata aceasta intreprindere.
“Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste in masura in care suntem constienti si responsabili de puterea pe care ne-a dat-o”, raspunde Diana. Sa ai tot timpul ceva de facut pentru ca te “arde” responsabilitatea de a-ti indeplini proiectul personal. Asa e Diana. Mereu implicata in ceva, fara a-si permite “luxul lenevelii intelectuale”, fara sa abdice de la proiectul ei. Sportul i-a reorganizat viata mai eficient si i-a adus plusul de energie fizica si psihica necesar pentru a fi mereu intr-o forma care sa elimine umanii “timpi morti”. Diana gaseste timp sa mai faca si o emisiune la un post de radio pe internet, are timp sa-si creasca copilul, sa-si sporeasca mereu acumularile culturale si, foarte important, sa se bucure de viata in deplinatatea ei, ca om si ca femeie. Asta pentru ca libertatea interioara depinde numai de noi si de puterea noastra de a ne-o asuma.
Vi se pare incredibil ca o astfel de fiinta exista? In Romania? Femeie? Ei bine, da, exista si vestea buna e ca eu nu cred ca este singura.