Aici eram, numai ca nu ne zaream de Cercul Polar

La inceputul lunii august, jurnalele de stiri ale televiziunilor prezentau una din cele mai rusinoase imagini de dupa momentul ridicarii vizelor de acces in spatiul Schengen: returnarea cu avionul in tara a aproape 80 de tigani romani ale caror cereri de azil fusesera respinse de autoritatile din Finlanda. De la 1 ianuarie 2002 pana la data respectiva, in Finlanda intrasera mai mult de 500 de solicitanti de azil veniti din Romania. Dupa ce le-au fost respinse cererile, unii au fugit din centrele de primire si s-au risipit prin Rusia sau Germania, altii s-au intors acasa.
Dimensiunea a ceea ce s-a intamplat nu o da insa numarul celor ce au ales Finlanda, mult mai putini decat cei care si-au incercat norocul in Franta sau in Spania. Dintre tarile nordice, Finlanda primeste de departe cel mai mic numar de imigranti; de la inceputul anilor ’90, societatea finlandeza, relativ inchisa, n-a integrat decat in jur de 100.000 de noi rezidenti, la o populatie de 5,1 milioane de oameni. Pe de alta parte, Finlanda nu este nicidecum o destinatie traditionala a emigratiei romanesti: acolo traiesc aproximativ 500 de oameni originari din Romania – cam tot atatia cat compatriotii care au asaltat in numai cateva luni granitele tarii lui Mikka Hakkinen.
Dincolo de ironia acestei coincidente, cine incearca sa descopere ce fel de viata duce mica diaspora romaneasca din Finlanda va avea parte de o surpriza de proportii. Presa, ca si discutiile de fiecare zi de la noi despre prieteni sau rude, abunda de povesti de succes ale unor romani plecati in SUA, in Italia, in Austria sau in Noua Zeelanda, multe ilustrand acelasi model al ascensiunii sociale, unde munca si norocul il ajuta pe omul simplu sa inceapa ca spalator de vase cu cativa bani in buzunar si sa ajunga proprietar de restaurant sau inginer la o corporatie celebra.
Povestile romanilor din Finlanda nu seamana insa deloc cu modelul in cauza. Foarte multi au plecat acolo la studii si au ramas in sistemul universitar finlandez; nu si-au propus anume sa emigreze din Romania, pentru ca nu saracia i-a impins, ci dorinta de a se specializa in profesia lor. Unii nu exclud nici acum ideea intoarcerii in tara, numai ca intre timp s-au obisnuit cu mentalitatea si cu perspectivele de acolo si au vazut ca se poate trai si altfel.
“Afirmarea poate surveni mult mai rapid in Finlanda. Asta in primul rand datorita conectarii la fluxul de noutati si la capacitatea de a procura absolut tot ceea ce devine indispensabil la un moment dat, fara multa birocratie. O data ce o situatie a fost clar documentata, in functie de posibilitati, ajutorul iti e oferit si poti avansa in ceea ce urmaresti”, spune Tiberiu Seceleanu, un roman care traieste la Turku, port la Marea Baltica si unul din cele mai importante orase ale tarii.
Seceleanu are 33 de ani, a absolvit Politehnica bucuresteana si a lucrat pentru mai multe companii din Bucuresti, pe partea de IT. A venit in Finlanda in 1996 pentru ca aici i-a fost oferita o bursa, si-a pregatit doctoratul, dupa care, din ianuarie 2001, a ramas sa lucreze ca asistent la Universitatea din Turku – Laboratorul de Electronica si Sisteme de Comunicatii. Nu s-a decis inca daca se va mai intoarce sau nu in Romania. “Bineinteles, Romania este un teren virgin in multe domenii si deci exista un potential de dezvoltare mult mai mare, insa nimic nu indica faptul ca acest potential se doreste a fi utilizat si transformat in ceva real”, considera Seceleanu.
Despre venituri, romanul din Turku vorbeste cu un aer care lasa sa se inteleaga ca nici nu si-ar dori neaparat mai mult. “Salariul este cam de 15 ori mai mare ca in Romania, pe aceeasi pozitie. Asta nu inseamna ca este un salariu mare. Se afla pe undeva pe la mijlocul scarii, chiar putin mai jos. Finlanda nu acorda salarii prea mari in invatamant, dar asta e o situatie similara cu cea din alte tari. Diferenta fata de Romania este ca acest salariu iti permite sa duci un trai foarte decent, neafectat de griji cotidiene, in afara celor profesionale”. Are masina – cea pe care a cumparat-o din Romania – si locuieste cu chirie impreuna cu sotia lui, si ea aflata la studii in Finlanda.

“Sunt platit la fel ca si ceilalti”
Clujeanul Adrian Burian a absolvit in 1993 Facultatea de Electronica si Comunicatii din Cluj, a lucrat ca inginer electronist la IIRUC si ca asistent la Universitatea Tehnica din Cluj, apoi la Politehnica din Bucuresti. A venit in Finlanda in 1998, pentru doctorat. “Intamplarea a facut sa vin aici. Unul dintre profesorii mei m-a recomandat sa continuu doctoratul aici. Auzisem ca Laboratorul de Procesare a Semnalelor din Tampere este considerat printre primele zece din lume si nu am fost deloc dezamagit”.
Acum lucreaza ca senior researcher la Universitatea Tehnologica din Tampere. “Venitul meu lunar este cel standard pentru aceasta pozitie. Sunt platit la fel ca si ceilalti, deci nu am de ce sa ma plang. Mai adaug ca salariile sunt cele mai mici pe ansamblul tarilor nordice, taxele sunt foarte mari si preturile enorme. Locuiesc cu chirie, care este cumplit de mare. Nu am masina. Nivelul de trai este mult mai ridicat, dar din pacate nu prea ai cum sa faci economii. Sunt cheltuieli mari pe care trebuie sa le faci”, spune Burian.
In primele zile ale lui 2002, cand Finlanda a introdus in circulatie moneda euro, analistii au ajuns la concluzia ca aici sunt preturile cele mai mari pe ansamblul Uniunii Monetare Europene: la Helsinki, o cutie de Coca-Cola costa de trei ori mai mult decat la Madrid (1,18 euro fata de 0,33 euro), iar un Big Mac costa 0,6 euro, fata de 0,38 euro la Dublin. Capitala finlandeza figureaza, intr-adevar, destul de sus in diversele clasamente ale celor mai scumpe orase din lume; intr-un astfel de top din septembrie 2001, Financial Times il situa pe pozitia a 15-a.
Adrian Burian are intentia sa se intoarca in Romania, dar nu din cauza preturilor, ci din motive pur personale – “datorita parintilor si prietenilor mei din tara”. “In Romania as lucra la Universitate, si cred ca posibilitati de afirmare profesionala exista si acolo. Toata lumea stie insa problemele mari din invatamantul de la noi”.
Burian nu crede ca nivelul de trai in Romania va ajunge pe termen mediu sa fie comparabil cu cel din Vest. Nu e prea optimist nici in privinta sanselor Romaniei de a ajunge din urma celelalte tari candidate la integrarea in Uniunea Europeana. “Daca nu apar alte tari aspirante la integrare in UE (Moldova, Armenia…), Romania va ramane la coada. Din pacate, nu vad nici o alta sansa ca acest lucru sa se schimbe”.

Orice, numai nu rutina
Sotii Florin si Simona Lohan isi pregatesc doctoratul la Universitatea Tehnologica din Tampere – el la Departamentul de IT – Laboratorul de Procesare a Semnalelor, ea la Institutul de Inginerie a Comunicatiilor – Grupul pentru Transmisie Digitala. Florin povesteste ca a ajuns prima oara in Finlanda cu o bursa de patru luni, in 1997, pe cand era in anul al V-lea de facultate. I s-a propus ca dupa terminarea studiilor in Romania sa se intoarca pentru doctorat la Tampere si a acceptat.
“La vremea respectiva am acceptat pentru ca mi se parea interesant de locuit o vreme intr-o tara straina, de a vedea cum gandesc alti oameni. La facultate este o atmosfera internationala, fiind multi studenti veniti prin programul Erasmus, asa ca am contacte cu oameni din multe tari. In plus, ma gandeam ca reintorcandu-ma in Romania cu un doctorat in strainatate mi se vor deschide niste porti mai mari decat cele care mi s-ar fi deschis dupa acelasi numar de ani de experienta intr-o firma romaneasca”.
Florin Lohan spune ca in Finlanda, statutul social care deriva din pozitia de student la doctorat este net superior fata de cel din SUA sau din alte tari ale Uniunii Europene, iar venitul poate fi chiar mai mare decat media pe economie. “Avand in vedere acest lucru, ar trebui sa fiu multumit”, rade Florin.
Nu prea se vede revenind in Romania, mai ales ca aici a reusit sa intre deja in afaceri: “Am o pozitie manageriala la un start-up (ondems.com) care incearca sa comercializeze rezultatele cercetarii obtinute in laboratorul in care lucrez. Daca ar fi sa-mi caut maine de lucru in Romania as cauta un post de technical/project manager al unui proiect software, este lucrul pe care stiu cel mai bine sa-l fac”.
El spune insa ca majoritatea celor care au lucrat in Romania in companii similare in posturi apropiate i s-au plans de atmosfera relativ tensionata de acolo, comparand-o cu conditiile de lucru de aici, ca si de munca de rutina pe care o aveau de facut. “Asta pentru ca firmele de soft din Romania in general subcontracteaza proiecte cu cerinte tehnice relativ limitate, dar care trebuie realizate eficient. Multi dintre cei cu care am stat de vorba se plangeau ca din punct de vedere profesional, in Romania te plafonezi in cativa ani in domeniul productiei de software”.
Pe de alta parte, Florin Lohan afirma ca nu crede ca si-ar gasi in Romania un post unde sa-si valorifice cunostintele in domeniul lui – servere si arhitecturi multimedia – pentru ca sistemul finlandez de doctorat, unde candidatului i se cer un numar foarte mare de lucrari stiintifice publicate si de participari la conferinte, creeaza un soi de specializare care in Romania s-ar traduce prin supracalificare.
Totusi, nu aceasta i se pare adevarata problema. “Desi pozitia pe care as putea-o avea in Romania m-ar satisface economic si social, m-am obisnuit cu o societate lipsita de coruptie, bazata pe incredere in oameni, unde lucrurile tind sa se simplifice pe masura ce trece timpul. Cred ca mi-ar fi destul de greu sa ma reintegrez intr-o societate care accepta coruptia ca pe un lucru cotidian si unde a avea un serviciu bine platit unde nu faci nimic toata ziua este inca un ideal”.

Despre modelul finlandez
Toti romanii din Finlanda descriu firea localnicilor ca fiind cum nu se poate mai deosebita de cea a romanilor. Pentru sociabilitatea cunoscuta a romanilor pare greu de inteles un popor atat de lipsit de chef de vorba (exista chiar o butada a dramaturgului Bertold Brecht dupa care finlandezii, cu cele doua limbi oficiale ale lor – finlandeza si suedeza – sunt singurul popor din lume care poate sa taca in doua limbi).
Totusi, toti cei ce au vorbit mai sus spun ca s-au adaptat foarte usor la societatea finlandeza, pentru ca n-au gasit aici nici coruptie, nici birocratie. “Nu pot sa spun ca am avut dificultati. Daca iti faci treaba si totul este legal, lucrurile merg cumva de la sine. Toate lucrurile si hartiile oficiale merg ca pe roate, pentru ca toata lumea isi vede de treaba. Dificultati mult mai mari am avut in Romania. Finlandezii, ca popor, sunt mult mai reci si distanti decat noi. Isi fac treaba cat de bine pot, fara sa astepte plocoane sau mita”, spune Adrian Burian.
Florin Lohan considera ca societatea finlandeza are un sistem administrativ mult mai bine pus la punct decat multe tari din UE. “Practic nu exista coruptie si tot ce tine de birocratie este clar si dureaza putin. In prima zi cand am revenit in Finlanda pentru doctorat mi-am rezolvat toate problemele legate de dreptul si contractul de munca, contractul si chiria pentru casa, contul din banca. Din punctul de vedere al integrarii in sistemul administrativ finlandez ma simt mai integrat decat m-am simtit vreodata in cel romanesc. Imi sunt clare drepturile pe care le am, stiu ca ma pot baza pe ele si nu vad diferente fata de drepturile cetatenilor finlandezi”.
Si mai direct, Tiberiu Seceleanu trage concluzia ca romanii ar trebui sa urmeze exemplul finlandezilor in materie de temeinicie a muncii si de disciplina. “Finlandezii sunt un popor foarte disciplinat, nu foarte sociabili, dar de incredere. Pentru romani, singura cale de progres este sa se disciplineze: sa invete sa gandeasca singuri, sa-si asume responsabilitatea faptelor lor, sa nu se planga pentru rezultate gresite care sunt consecintele unor analize superficiale”.
Deocamdata, Finlanda ocupa locul al doilea in clasamentul celor mai competitive tari din lume (care are in vedere potentialul de crestere economica pe termen mediu si lung, respectiv resorturile productivitatii in prezent), publicat acum cateva zile de Forumul Economic Mondial de la Davos. Romania ocupa locul 66 in acest clasament.

Nu conteaza daca stii finlandeza
Diaspora romanilor din Finlanda pare a fi destul de unita, poate tocmai fiindca e atat de mica. Corespondeaza prin e-mail si exista chiar o pagina de Internet a romanilor din Finlanda. “In Tampere sunt cam 50 de romani, in Turku probabil ca tot atata, in Helsinki probabil cateva sute. Cei din Tampere ne cunoastem intre noi in proportie de 80% sa zicem. Exista un preot roman in Turku, care tine slujbe in limba romana din cand in cand in Tampere si Helsinki, intr-o biserica ortodoxa”, spune Florin Lohan. Acelasi preot, Ioan Barac, editeaza si o publicatie in limba romana, Foaia Romaneasca.
Cu totii au acolo si prieteni finlandezi, si prieteni romani, si de alte natii, majoritatea strainilor fiind tot dintre cei veniti la studii. In mod cu totul curios, bariera limbii s-a dovedit cel mai usor de depasit pentru acesti romani, a caror ultima grija pare a fi aceea ca nu stiu finlandeza. Adrian Burian recunoaste ca nici macar nu a incercat sa o invete, pentru ca toata lumea in jurul lui vorbeste engleza si nici pentru formalitatile oficiale nu se cere finlandeza. “Este chiar cerinta ca rezultatele muncii mele sa fie raportate in engleza”.
Avantajul cel mai mare a fost insa acela ca, asa cum in Romania se stiu destul de putine de Finlanda, nici acolo nu se stie mare lucru de Romania, astfel incat nu s-au lovit de generalizarile negative la adresa romanilor, atat de frecvente in alte tari europene.
“Pentru majoritatea finlandezilor pe care i-am intalnit, eu am fost primul roman cu care faceau cunostinta. Nu au o parere proasta despre Romania a priori. Pot sa spun ca primii oameni ai unei tari cu care vin in contact le formeaza o opinie despre acel popor si acea tara”, spune Florin Lohan. “De altfel, caracteristica finlandezilor este o foarte redusa componenta xenofoba. In plus, romanii pe care ii cunosc aici sunt, majoritatea, veniti ca si mine, la studii. Sunt persoane de inalta calitate si ca urmare imaginea noastra, cel putin la locul de munca, este foarte buna”, adauga Tiberiu Seceleanu.
Intr-un raport intocmit in iulie, Comisia Europeana impotriva Rasismului si a Intolerantei (ECRI), organism al Consiliului Europei, constata insa ca in Finlanda pare sa existe “un nivel cert de prejudecata si intoleranta atat impotriva minoritatilor <traditionale> cum sunt tiganii, cat si impotriva minoritatilor formate din imigranti”. Aceste prejudecati, potrivt ECRI, se regasesc in “discriminari privind angajarea, obtinerea unei locuinte si accesul in locuri publice, ca si in cazul hartuirii si, uneori, al violentelor rasiale”.
Romanii, in general, n-au simtit pe pielea lor astfel de reactii. Lucrurile au devenit ceva mai delicate abia dupa luni de zile in care solicitantii de azil veniti din Romania au luat cu asalt Finlanda. “Impactul a fost neplacut”, afirma Adrian Burian. “Majoritatea colegilor finlandezi au inteles ca orice popor are partea lui de probleme, dar la nivel oficial lucrurile au devenit mai dificile. Si omul de pe strada a inceput sa te evite daca a aflat de unde esti – uneori chiar sa cheme politia fara alt motiv decat ca a aflat ca esti din Romania, ceea ce nu e placut deloc”.
Tiberiu Seceleanu considera ca episodul tiganilor n-a schimbat modul cum il privesc colegii si prietenii, dar recunoaste ca “multi au glumit pe seama acestui fapt”. Florin Lohan afirma ca, in general, colegii “au realizat diferenta dintre mine si acei oameni, la fel cum si eu realizez diferenta dintre ei si tiganii finlandezi. In schimb, sunt sigur ca a afectat modul cum e privita Romania de multi dintre finlandezii care n-au avut alt contact cu tara noastra”.