Boeing vrea sa stopeze subventiile primite de Airbus, ce pot transforma constructorul european intr-un concurent si mai periculos. Dar este mai putin clar ce urmaresc sa castige Washingtonul si Bruxelesul din escaladarea acestei dispute, scrie Financial Times.
In toamna anului 1999, Phil Condit, pe atunci director general la Boeing, s-a deplasat la Washington pentru o intrunire cu guvernul american care avea sa lanseze cel mai mare conflict din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).
Consiliul executiv al celui mai mare producator mondial de aeronave l-a imputernicit pe Condit sa obtina sprijinul administratiei Clinton in incercarea de a determina OMC sa impiedice guvernul european sa acorde un ajutor de peste 3 mld. dolari pentru lansarea modelului Airbus A380 – un avion cu 555 de locuri care avea sa concureze “batranul” Boeing 747.
Inca de la formarea sa din 1970 ca un consortiu format din mai multe companii aviatice europene, Airbus a atacat in mod constant dominatia Boeing pe piata aeronavelor de pasageri de mare capacitate, in parte cu sprijinul generoaselor subventii europene. Prin 1992, cand UE si SUA au negociat un tratat bilateral pentru a restrange aceste subventii, Airbus avea o cota de 30% pe piata mondiala. In 1999, Airbus a depasit Boeing si a devenit lider de piata.
Potrivit unor persoane care au participat la intrunire, au fost de fata printre altii Charlene Barshefsky, reprezentand departamentul american al comertului sub administratia Clinton si Robert Novick, consilierul general al lui Barshefsky.
Barshefsky se temea ca Boeing nu ar mai putea face fata pe piata. Ea dorea sa primeasca asigurari din partea lui Condit ca, daca SUA se vor implica intr-un asemenea litigiu, compania va urma intocmai directivele guvernului in fiecare stadiu al disputei.
De cateva ori pe parcursul intalnirii, Barshefsky i-a cerut lui Condit sa isi asume un asfel de angajament, dar de fiecare data Condit a schimbat subiectul. In final el a spus ca nu a luat o hotarare inca in aceasta privinta. Dupa ce directorul general de la Boeing a plecat, Barshefsky l-a intrebat pe Novick: “Despre ce era vorba?”. Planurile de a initia o actiune in acest sens erau in mare parte compromise.
Cinci ani mai tarziu – si dupa aproape zece ani de cand Washingtonul si Bruxelesul au cazut de acord tacit sa treaca cu vederea ajutoarele guvernamentale acordate atat celor de la Airbus cat si celor de la Boeing – administratia Bush a decis sa puna capat acestui armistitiu.
Biroul departamentului american al comertului a solicitat consilierea OMC, sustinand ca guvernele europene au asigurat un ajutor ilegal celor de la Airbus de peste 15 mld. dolari, pentru a diminiua suprematia companiei Boeing. Barshefsky si consilierul sau au fost angajati de Boeing pentru a prezenta cazul guvernului Bush. In replica UE a acuzat Boeing ca ar fi beneficiat de subventii de peste 23 mld. dolari prin programele de cercetare-dezvoltare desfasurate de guvernul american.
Daca Airbus si Boeing nu vor cadea la un acord, se vor forma cu siguranta doua tabere combatante. O decizie a OMC ar putea stabili penalizari comerciale de miliarde de dolari, care ar putea afecta relatiile comerciale dintre cele doua mari puteri. Disputa va forta ambele parti sa reduca subventiile guvernamentale acordate celor doi giganti.
Intrebarea care apare este daca SUA sunt pregatite sa isi asume un asemenea risc in acest moment. Robert Zoellick, reprezentand departamentul american al comertului, si Pascal Lamy, comisarul UE pe probleme comerciale, au tinut in ultimii patru ani o stransa legatura, reusind sa detensioneze intr-o oarecare masura incordarile dintre cele doua parti provocate de problemele comerciale aparute pe parcurs. Ei au reusit sa rezolve o disputa de lunga durata pe marginea comertului cu banane, au evitat escaladarea conflictului in privinta alimentelor modificate genetic, au colaborat pentru rezolvarea diferendului preturilor la otelul american si au contribuit la reluarea rundelor de negocieri de la Doha.
Dar, aceasta relatie speciala se pare ca nu va conta asa de mult in dezamorsarea acestui conflict. Lamy a tinut o ultima pledoarie saptamana trecuta cand l-a intalnit pe Zoellick la Washington si si-a manifestat disponibilitatea de a continua negocierile asupra unei intelegeri bilaterale pentru a restrange subventiile guvernamentale acordate ambelor parti. Oficialii UE au declarat ca Zoellick a refuzat categoric; oficiali americani au afirmat ca propunerile lui Lamy nu au delimitat clar pragul peste care viitoarele subventii sa fie ilegale.
Actiunile similare a doi reprezentanti de seama ai Airbus au fost respinse in dezbaterile care au avut loc in urma cu o saptamana. “Ei au venit crezand ca situatia este ca aceea din 1914 cand toata lumea intra in razboi dar nimeni nu stia de ce”, a declarat un reprezentant Airbus.
Totul se desfasoara intr-un ritm extrem de rapid, de vreme ce, in curand, atat SUA cat si UE se pregatesc sa schimbe reprezentantii departamentelor de comert. Este probabil ca Zoellick sa parasesca aceasta functie indiferent de rezultatul alegerilor prezidentiale din SUA, in timp ce focul divergentelor comerciale va fi preluat de Peter Mandelson, care va ocupa functia de comisar pe probleme comerciale luna viitoare.
Airbus si oficialii UE sustin ca Boeing incearca sa distraga atentia de la scandalul achizitiilor pentru aparare, atacand subventiile acordate celor de la Airbus. Administratia Bush, considera ei, urmareste sa faca lobby in tarile in care Boeing are un numar important de salariati. In campania sa electorala, candidatul democratilor la presedintie, John Kerry a insistat asupra faptului ca Bush nu reuseste sa rezolve problemele comerciale.
“Aceste probleme sunt relativ vechi, nu este nimic nou”, spune Konstantinos Adamantopoulos, directorul biroului de justitie comerciala din Bruxeles, la firma de avocatura Hammonds. “De ce a aparut aceasta disputa chiar acum? Probabil din considerente politice. Nu voi incrimina relatia dintre Zoellick si Lamy, ne aflam in perioada alegerilor din SUA si asta cantareste greu”, declara el.
Oficialii americani au raspuns acestor acuzatii spunand ca disputa declansata de Boeing are un substrat comercial si atat. In special, Boeing doreste sa preintampine proiectarea subventionata a unui model Aibus care sa concureze modelul propriu 7E7 “Dreamliner”, o aeronava de capacitate medie, care a atras initial comenzi importante. Cu putin timp in urma, directorul general Airbus, Noel Forgeard, a declarat intr-un interviu acordat cotidianului economic francez Les Echos ca Airbus se pregateste sa lanseze un nou model care sa concureze direct modelul 7E7 si s-ar putea ca sa solicite un ajutor financiar, potrivit intelegerii din 1992.
“Ceea ce este daunator mediului de afaceri, atunci cand se aloca un ajutor financiar pentru o lansare, este ca reprezinta fonduri primite fara nici un fel de risc”, declara un oficial american. “Daca planul are succes, este foarte bine, iar daca nu, sumele primite nu trebuie sa fie restituite”, adauga el.
Fata de acum patru ani, se pare ca de aceasta data Boeing va sta ferm pe pozitie. Condit se temea ca o decizie a OMC ar putea sa indeparteze clientii europeni ai companiei si sa distraga atentia companiei de la implementarea strategiei sale de diversificare, prin integrarea unor activitati satelit si de a acapara o pondere mai mare din bugetul pentru aparare al SUA.
Multi specialisti in comert au fost nedumeriti de rapiditatea cu care SUA au aruncat aceasta disputa in areana OMC, dupa ce s-au reluat discutiile pe aceasta tema. Boeing va beneficia de pe urma unei victorii la OMC doar daca aceasta va forta UE sa negocieze noi constrangeri asupra subventiilor acordate de guvern pentru proiecte aviatice viitoare. Negociatorii de la Bruxeles, au afirmat ca Washingtonul a declinat cererile anterioare de a revizui termenii intelegerii bilaterale din 1992 cu privire la subventiile guvernamentale pentru industria aviatica. Dupa discutiile din iulie si septembrie din acest an, tratativele pe marginea unei noi intelegeri abia au inceput. Totusi, Zoellick continua sa sustina ca SUA spera sa se ajunga la un acord, dupa negocieri. “SUA raman interesate intr-un acord care sa puna capat oricarei subventii viitoare”, a declarat el.
Acuzatiile partii americane puncteaza ca UE a incalcat mai multe reglementari ale OMC in legatura cu subventiile acordate pentru a finanta proiecte “care in alte conditii nu ar fi rentabile din punct de vedere comercial”.
Pe de alta parte, UE este sigura ca Boeing a avut de castigat la randul ei de ajutoare ilegale. Bruxelesul acuza ca Boeing a profitat mult de pe urma contractelor de achizitie pentru aparare supraevaluate, ca si de acces preferential la programele de cercetare militare si aeronautice. Un exemplu recent pe care il dau este termenii in care s-a incheiat tranzactia pentru vanzarea modelului B-767. Oficialitatile de la Bruxeles citeaza un raport al bancii Morgan Stanley, care dezvaluia ca o marja normala a profitului pentru 767 ar fi de 6%, in timp ce Pentagonul intentiona sa ofere Boeing o marja de pana la 15%.
Statul Washington, din nord-vestul SUA, a oferit Boeing reduceri fiscale de aproape 3 mld. dolari, pentru productia modelului 7E7. Intr-o nota recenta, Comisia Europeana a declarat: “Numai statul american Washington a acordat subventii pentru proiectul 7E7 egale cu investitiile europene pentru lansarea A380. Singura diferenta este ca investitiile pentru lansarea A380 se vor returna si respecta acordul din 1992, pe cand suportul Washingtonului nu”.