“La sfârșit de săptămână însă nu lucrez, ci petrec timpul cu
familia sau pescuiesc”, spune antreprenorul român de 38 de ani,
care a transformat în unsprezece ani o fabrică falimentară de
lactate într-un competitor serios pentru multinaționalele de pe
piață – FrieslandCampina, Danone, Lactalis și Hochland.
Anul acesta, estimează Ciurtin, valoarea pieței ar putea scădea cu
circa zece procente – evoluție ce are efectul unui duș rece pentru
procesatori, pentru că intervine după 2009, când vânzările au fost
mai degrabă liniare, iar până la criză domeniul s-a bucurat de o
lungă perioadă în care lactatele au fost vedete între bunurile de
larg consum, înregistrând plusuri anuale de peste 20%.
Într-un astfel de context, Albalact își propune să-și majoreze însă
cotele de piață până la final de an, în dauna competitorilor. Ca
urmare a rebrandingului mărcii Zuzu, cota de piață ar urma să
crească pentru produsele din această gamă cu 1-3% până la finalul
anului, iar marca Rarăul ar trebui să-și adjudece, conform
previziunilor, încă cinci procente din piață. De fapt, anul acesta
compania a țintit să crească vânzările prin pârghii pe care în anii
anteriori, când a investit zeci de milioane de euro în capacități
de producție, le-a lăsat pe plan secund.
Astfel, Albalact a cheltuit numai pentru proiectul de rebranding al
mărcii Zuzu o jumătate de milion de euro, după ce anul trecut n-a
adus nimic nou în comunicarea acestui brand. Investițiile bugetate
pentru acest an vizează însă și segmentul de distribuție, până la
sfârșitul anului urmând ca numărul de angajați din acest
departament să fie mai mare cu un sfert față de 2009, când
distribuția opera cu 200 de oameni. În zona logistică și a parcului
de mașini, investițiile din acest an “depășesc 2 mil. euro”, spune
Ciurtin.
Referitor la așteptările pentru ultima parte a anului, șeful
Albalact nu are o atitudine prea optimistă: “Mă aștept la o
creștere ușoară față de anul trecut, dar profitabilă”. Anul trecut,
compania a avut o creștere a cifrei de afaceri de aproape 19%, la
peste 53 de milioane de euro, iar profitabilitatea a crescut
spectaculos (cu 330%), ajungând la 600.000 de euro. Cu toate
acestea, pețitorii n-au mai bătut anul acesta la ușa lui Ciurtin ca
în alți ani (în 2009 au fost în jur de zece investitori strategici
și fonduri de investiții); oricum însă, “acesta este cel mai prost
moment posibil pentru o vânzare”, argumentează el. Nici în trecut
nu s-a găsit o cale de mijloc între ce ofereau pețitorii și
așteptările acționarilor majoritari, Raul și Petru Ciurtin (“nu era
un punct în care ne puteam întâlni cu discuțiile”, spune
antreprenorul), astfel încât acum cu atât mai mici sunt șansele să
se întâmple acest lucru. Pe termen lung, se vede tot la cârma
companiei, mai ales că “avem încredere și în viitor”, vizând pentru
anul în curs o creștere moderată a cifrei de afaceri. Ce l-ar putea
convinge să se retragă din afacere? Doar o ofertă (“puțin
probabilă”) care ar fi de câteva ori mai mare decât capitalizarea
bursieră a companiei.
În prezent, capitalizarea bursieră a companiei este de 38 de
milioane de euro, iar familia Ciurtin este acționar majoritar, cu
un pachet de acțiuni de aproape 48%.
Totuși, în ultimii ani acționarii majoritari au cedat o parte din
acțiunile deținute pentru a finanța proiectele de dezvoltare. În
ultimii doi ani, Albalact și-a mutat producția într-o fabrică nouă,
aflată la Oiejdea, în apropierea orașului Alba-Iulia, a preluat
pachetul majoritar de acțiuni al producătorului de lactate Rarăul
din Câmpulung Moldovenesc și a investit într-o fermă de vaci.
Principalul acționar minoritar la Albalact este fondul de
investiții RC2, ai cărui oficiali declarau recent pentru Ziarul
Financiar că sunt dispuși să facă un exit din afacerea cu lactate
dacă găsesc o ofertă bună.
Ciurtin se așteaptă ca în viitorul imediat evoluția bursei să se
mențină în aceeași stare de relativă inerție, în așteptarea
momentului când vor fi listate pachetele de acțiuni deținute de
stat, așa cum este cazul Fondului Proprietatea. “Pe orizontul unui
an nu cred că vor exista investitori noi pe Bursă, pentru că e
vorba de o relație simbiotică”, spune managerul Albalact,
referindu-se la faptul că investitorii pot fi atrași de oferte
tentante, iar în lipsa lor se lasă așteptați. “În urmă cu câțiva
ani, multe firme făceau planuri să se listeze, iar după numai un an
au ajuns să se gândească în schimb cum să facă să se delisteze.” La
capitolul planurilor, compania pe care o conduce proprietarul
celor mai puternice branduri românești de lactate, Zuzu și Fulga,
ia acum în calcul și piețele externe. După ce în urmă cu trei ani
Ciurtin spunea că piața românească este suficient de mare pentru
afacerile sale, acum mărturisește că “am început să mă gândesc și
la export”.
În ce privește piața lactatelor, din pricina presiunii foarte mari
asupra profitabilității procesatorilor, managerul crede că multe
firme mici din domeniu sunt nevoite să-și închidă porțile.
Situația din piață se dovedește a fi un cuțit cu două tăișuri:
companiile care vând la prețuri mici pierd bani, iar cei ce nu scad
prețurile se confruntă cu reducerea vânzărilor. În acest context,
“fiecare alege ce variantă dorește”, dar este foarte posibil ca
spre sfârșitul anului viitor numărul procesatorilor de lactate să
scadă dramatic. “Este chiar posibil ca firme străine să iasă de pe
piață”, consideră Raul Ciurtin.
Companii
Albalact: Acesta este cel mai prost moment posibil pentru o vânzare
În clădirea de birouri ridicată lângă centrul logistic din Voluntari, la marginea Capitalei, Raul Ciurtin, președintele Albalact, își petrece doar câteva zile pe lună, restul timpului fiind împărțit între fabricile din Alba-Iulia și cea de la Câmpulung, scrie revista BUSINESS Magazin .