“La sfârșit de săptămână însă nu lucrez, ci petrec timpul cu fa­milia sau pescuiesc”, spune antreprenorul român de 38 de ani, care a transformat în unsprezece ani o fabrică falimentară de lactate într-un competitor serios pentru multinațio­nalele de pe piață – FrieslandCampina, Da­none, Lactalis și Hochland.
Anul acesta, estimează Ciurtin, valoarea pieței ar putea scădea cu circa zece procente – evoluție ce are efectul unui duș rece pentru procesatori, pentru că intervine după 2009, când vânzările au fost mai degrabă liniare, iar până la criză domeniul s-a bucurat de o lungă perioadă în care lactatele au fost vedete între bunurile de larg consum, înregistrând plusuri anuale de peste 20%.

Într-un astfel de context, Albalact își propune să-și majoreze însă cotele de piață până la final de an, în dauna competitorilor. Ca urmare a rebrandingului mărcii Zuzu, cota de piață ar urma să crească pentru produsele din această gamă cu 1-3% până la finalul anului, iar marca Rarăul ar trebui să-și adjudece, conform previziunilor, încă cinci procente din piață. De fapt, anul acesta compania a țintit să crească vânzările prin pârghii pe care în anii anteriori, când a investit zeci de milioane de euro în capacități de producție, le-a lăsat pe plan secund.
Astfel, Albalact a cheltuit numai pentru proiectul de rebranding al mărcii Zuzu o jumătate de milion de euro, după ce anul trecut n-a adus nimic nou în comunicarea acestui brand. Investițiile bugetate pentru acest an vizează însă și segmentul de distribuție, până la sfârșitul anului urmând ca numărul de angajați din acest departament să fie mai mare cu un sfert față de 2009, când distribuția opera cu 200 de oameni. În zona logistică și a parcului de mașini, investițiile din acest an “depășesc 2 mil. euro”, spune Ciurtin.
Referitor la așteptările pentru ultima parte a anului, șeful Albalact nu are o atitudine prea optimistă: “Mă aștept la o creștere ușoară față de anul trecut, dar profitabilă”. Anul trecut, compania a avut o creștere a cifrei de afaceri de aproape 19%, la peste 53 de milioane de euro, iar profitabilitatea a crescut spectaculos (cu 330%), ajungând la 600.000 de euro. Cu toate acestea, pețitorii n-au mai bătut anul acesta la ușa lui Ciurtin ca în alți ani (în 2009 au fost în jur de zece investitori strategici și fonduri de investiții); oricum însă, “acesta este cel mai prost moment posibil pentru o vân­zare”, argumentează el. Nici în trecut nu s-a găsit o cale de mijloc între ce ofereau pețitorii și așteptările acționarilor majoritari, Raul și Petru Ciurtin (“nu era un punct în care ne puteam întâlni cu discuțiile”, spune antre­prenorul), astfel încât acum cu atât mai mici sunt șansele să se întâmple acest lucru. Pe termen lung, se vede tot la cârma companiei, mai ales că “avem încredere și în viitor”, vizând pentru anul în curs o creștere moderată a cifrei de afaceri. Ce l-ar putea convinge să se retragă din afacere? Doar o ofertă (“puțin probabilă”) care ar fi de câteva ori mai mare decât capitalizarea bursieră a companiei.

În prezent, capitalizarea bur­sieră a companiei este de 38 de mi­lioane de euro, iar familia Ciur­tin este acționar majoritar, cu un pachet de acțiuni de aproape 48%.
Totuși, în ultimii ani acțio­narii majoritari au cedat o parte din acțiunile deținute pentru a finanța proiectele de dezvoltare. În ultimii doi ani, Albalact și-a mutat producția într-o fabrică nouă, aflată la Oiejdea, în apropierea orașului Alba-Iulia, a preluat pachetul majoritar de acțiuni al producătorului de lactate Rarăul din Câmpulung Moldovenesc și a investit într-o fermă de vaci. Principalul acțio­nar minoritar la Albalact este fondul de investiții RC2, ai cărui oficiali declarau recent pentru Ziarul Financiar că sunt dispuși să facă un exit din afacerea cu lactate dacă găsesc o ofertă bună.
Ciurtin se așteaptă ca în viitorul imediat evoluția bursei să se mențină în aceeași stare de relativă inerție, în așteptarea momentului când vor fi listate pachetele de acțiuni deținute de stat, așa cum este cazul Fondului Proprietatea. “Pe orizontul unui an nu cred că vor exista investitori noi pe Bursă, pentru că e vorba de o relație simbiotică”, spune managerul Albalact, referindu-se la faptul că investitorii pot fi atrași de oferte tentante, iar în lipsa lor se lasă așteptați. “În urmă cu câțiva ani, multe firme făceau planuri să se listeze, iar după numai un an au ajuns să se gândească în schimb cum să facă să se delisteze.” La capitolul pla­nu­rilor, compania pe care o conduce proprietarul celor mai puternice branduri românești de lactate, Zuzu și Fulga, ia acum în calcul și piețele externe. După ce în urmă cu trei ani Ciurtin spunea că piața românească este suficient de mare pentru afacerile sale, acum mărtu­risește că “am început să mă gândesc și la export”.

În ce privește piața lactatelor, din pricina presiunii foarte mari asupra profitabilității procesato­rilor, managerul crede că multe firme mici din domeniu sunt ne­voite să-și închidă porțile. Situația din piață se dovedește a fi un cuțit cu două tăișuri: companiile care vând la prețuri mici pierd bani, iar cei ce nu scad prețurile se confruntă cu reducerea vânzărilor. În acest context, “fiecare alege ce variantă dorește”, dar este foarte posibil ca spre sfârșitul anului viitor numărul procesatorilor de lactate să scadă dramatic. “Este chiar posibil ca firme străine să iasă de pe piață”, consideră Raul Ciurtin.