“Am avut o creștere importantă, mai ales în contextul pieței, am crescut cifra de afaceri cu 32% față de primul trimestru din 2010. Creș­terea este dată și de volume, dar și de valoare. Se văd roadele lucrurilor pe care le-am pregătit de anul trecut pe partea de logistică, de vânzări și de marketing”, spune Raul Ciurtin, 39 de ani, președinte și director general al Albalact.

Totuși, în primele trei luni ale acestui an profitul Albalact, com­panie controlată de familia Ciurtin, s-a redus cu 43% în lei, de la 4,6 milioane de lei (1,1 milioane de euro) până la 2,6 milioane de lei (0,6 milioane de euro).

Au renunțat la profit pentru a câștiga cotă de piață

Scăderea profitului de la începutul acestui an vine după ce anul trecut acesta s-a redus cu 75% față de 2009 ca urmare a strategiei companiei prin care se urmărește creșterea cotei de piață și a acoperirii companiei, astfel că anul trecut a fost majorată cu 50% capacitatea de transport, în urma unei investiții de 2,5 milioane de euro.

“Profitul pe trimestrul trei și patru al anului trecut a fost puternic afectat, am luat decizia de păstra planurile de creștere chiar dacă am sacrificat profitul, asta vizăm și în continuare”.

Intrarea pe pierdere ar fi un pas periculos, însă în condițiile în care pe piața locală Albalact intră în competiție cu companii multinaționale, precum Danone sau Friesland, care își pot extinde operațiunile și în pierdere având siguranța unor “injecții financiare” de urgență de la companiile-mamă. “Noi trebuie să susținem creșterea în mod profitabil. Nu putem crește pe pierdere.”

Piața totală a lactatelor din România, incluzând importurile, este evaluată la circa un miliard de euro, fiind dominată de filialele locale ale multinaționalelor Danone, Friesland, Hochland sau Lactalis, Albalact fiind singurul producător cu capital autohton din topul primilor cinci jucători.

Totuși, chiar dacă se luptă cu multinaționale, brandurile Zuzu și Fulga sunt două dintre cele mai puternice de pe piața locală, strategia companiei urmărind să își consolideze cota de piață pe segmentul laptelui și untului, dar și să devină un jucător important pe piața iaurtului, unde jocurile sunt făcute în prezent de Danone, care are 60% din piață, potrivit propriilor date.

Vânzarea, puțin tentantă acum

Pe parcursul ultimilor ani familia Ciurtin a fost curtată pentru a vinde compania atât de francezii de la Lactalis, proprietarii LaDorna, cât și de germanii de la Muller Dairy, însă tranzacția nu s-a finalizat. Informația privind interesul celor două companii pentru Albalact a circulat la acel moment pe piață, dar nu a fost confirmată oficial de niciuna dintre părți. Acum, Raul Ciurtin nu pare dispus să renunțe la afacerea în cadrul căreia deține 15% din acțiuni, în condițiile în care investitorii nu se înghesuie să cumpere companii românești.

“Nu mă interesează în acest moment să vând, tocmai pentru că avem planuri bune de creștere, iar în vremurile actuale investitorii țintesc prăzi ușoare, iar noi nu suntem așa ceva.” Vânzarea companiei în acest moment s-ar face la un preț inferior față de valoarea reală a companiei în condițiile în care profiturile mici de anul trecut și din acest an se vor resimți și în prețul acțiunilor Albalact, după cum spune reprezentantul companiei.

În urmă cu trei ani, înainte de declanșarea crizei economice și căderea bursei de la București, valoarea de piață a companiei se ridica la 150-170 de milioane de euro, conform estimărilor anterioare ale lui Ciurtin. În acea perioadă acțiunile Albalact se tranzacționau pentru circa 0,9 lei/acțiune, valoare de peste trei ori mai mare față de cota de 0,22 lei/acțiune din prezent. În acest moment, capitalizarea bursieră a Albalact se ridică la 145 de milioane de lei (35 milioane de euro). Ciurtin nu face însă aprecieri privind valoarea reală a companiei pe care o conduce, însă despre maximele de acum trei ani spune că sunt irelevante în condițiile în care atunci piața era invadată de speculatori și nu de investitori dispuși să cumpere întreaga companie. “Mulți investitori cuantifică valoarea unei firme în funcție de capacitatea de a multiplica profitul. Nici nu am încercat să vedem atunci (în 2008 – n.red.) dacă se putea vinde compania.”

Ia lapte și de la unguri

Alblact ia o bună parte din materia primă din Ungaria. “Între fermele de vaci din România și cele din Ungaria este diferență atât din punctul de vedere al raselor, cât și din cel al tehnologiilor.” Ciurtin spune că în condițiile în care o bună parte a laptelui produs de micii fermieri din România este neconform (produs în condiții de igenă necorespunzătoare), Albalact s-a reorientat către materia primă din Ungaria.

Diferențele dintre prețul laptelui unguresc și cel al laptelui colectat de la micii fermieri români este de 30%, însă Ciurtin preferă să plătească mai mult în condițiile în care începând de anul viitor procesatorii nu vor mai putea folosi lapte neconform, iar multe din fermele mici nu vor putea face trecerea la laptele conform.

Recent, Albalact a renunțat la ferma proprie de vaci din județul Hunedoara pe care a vândut-o unor investitori olandezi pentru 4,7 milioane de euro. Raul Ciurtin spune că investiția în fermă a fost făcută pe fondul situației din urmă cu cinci-șase ani, când România nu era membră a Uniunii Europene, laptele de export fiind mai greu de procurat, însă acum deficitul de pe piața internă poate fi acoperit cu ajutorul importurilor. “A dispărut nevoia stringentă de a lua lapte strict din România. Aveam un capital investit acolo, nu eram supereficienți, am decis să vindem ferma, practic laptele îl cumpărăm de acolo, dar banii (investiți în fermă – n. red.) îi folosim în altă parte.”