Exista riscul ca o categorie de romani triumfalisti sa priveasca ziua de ieri, 21 noiembrie 2002, asemenea momentului 22 decembrie 1989: ca pe un eveniment-panaceu care va rezolva din senin majoritatea problemelor noastre si care ne va sterge miraculos in ochii lumii toate petele adunate ani in sir.
Ca si la caderea lui Ceausescu, ieri dupa anuntul de acceptare in NATO formulat de lordul Robertson, majoritatea oamenilor politici din randul intai au facut apeluri la “responsabilitate”, “maturitate”, “accelerarea reformelor” etc. etc. Numai ca in ochii lor sclipea mai degraba satisfactia unui nou punct marcat in palmaresul personal – “Am facut-o si pe asta!” – decat intelegerea ca asa nu mai merge, mai ales in ceea ce ii priveste.
Si convocarea tarafurilor si a horelor unirii din pietele publice ale Romaniei zilei de ieri a mirosit a triumfalism ieftin, caracteristic vesnicului nechemat, poftit in sfarsit sa guste din nectar la masa onorabila a celor mari.
Dincolo de fluturarea nationala a steguletelor albastre, invitarea Romaniei in NATO in 2002 nu inseamna pur si simplu o revansa pentru ratarea victoriei asteptate in 1997, cand granita de est a Aliantei s-a oprit la Curtici. Lucrurile s-au schimbat si recuperarii a ceea ce s-a pierdut in cinci ani de asteptat la tusa i s-a adaugat o lista consistenta de probleme noi care trebuie rezolvate.
Acum cinci ani inca se mai vorbea de pofta ruseasca de recuperare a influentei asupra teritoriilor fostului Pact de la Varsovia, inca se mai vorbea de pericolul ramanerii Romaniei intr-o zona gri, incerta. In comparatie cu prezentul, aceste pericole par acum aproape derizorii. Lumea s-a schimbat alert si profund: din septembrie anul trecut, avertismentele privind pregatirea unor noi atacuri teroriste apar in Occident aproape cu frecventa buletinelor meteo; in discursul liderilor vestici, subiectele recesiunii economice se calca pe picioare cu cele privind asigurarea tot mai dificila a securitatii; economistii evoca probleme invecinate colapsului, o data cu izbucnirea unui razboi in Irak care ar detona pretul petrolului; rusii au investit in SUA mai mult decat au investit americanii in imensa piata a Rusiei.
Pentru multi romani, intrarea in NATO este un balsam aplicat pe teama, adanc intrata in subconstient, fata de agresivitatea ruseasca. In sfarsit, au venit americanii, spun ei. Numai ca daca americanii ar fi venit in 1945, aveau de cine sa ne scape. Acum, daca ar trebui sa se lupte cu cineva in Romania, ar trebuie sa ne scape pe noi de noi insine: sa ne scape de incapacitate manageriala, de indolenta, de coruptie, de neseriozitate.
Or, americanii, daca ne-au primit in Alianta, chiar si fara sa meritam, cum afirma englezii de la The Times – n-au nici o pofta sa faca curat in locul nostru. Cel mult ne vor baga intr-o “camasa de forta pozitiva” – cum plastic prezicea un ministru autohton.
Spaima fata de Rasarit nu-si mai are sensul, cel putin deocamdata. Rusia lui Putin a trecut si ea de curand printr-un 11 septembrie propriu si, mai mult, un Occident si o Rusie care se suie tot mai des in aceeasi barca nu mai mira pe nimeni. Chiar si reactia Moscovei fata de decizia de ieri – “Extinderea NATO reprezinta o amenintare virtuala” – era de neconceput cu numai cativa ani in urma.
Alta este, prin urmare, situatia: intram in NATO, in momentul in care lumea se polarizeaza puternic, in care lupta pentru resurse si pentru piete creste constant in intensitate. O lume complicata in plus de paradoxuri, de genul faptului ca un cutter in buzunarul unui terorist este uneori mai puternic decat zece sateliti sau o suta de radare.
Merita sa ne aducem aminte de anumite realitati, cum ar fi cele de mai sus, inainte de a vorbi de desant al investitorilor, de semnele bune din ultimii ani, de consolidarea democratiei s.a.m.d.
Intram intr-un club care se prea poate sa ne ceara mai mult decat este pregatit sa ne dea, dar care ne ofera – dincolo de securitate – o sansa esentiala: aceea de a deprinde comportamentul serios al lumii civilizate. Iar lumea civilizata nu-si propune niciodata nici sa joace si nici sa castige la alba-neagra. O lume care ne-a dat si noua o sansa in acest sens. Chiar daca nu am convins vreme de – iata, peste o luna se implinesc – 13 ani.
NATO a spus “da” Romaniei
Romania a fost invitata sa adere la NATO, alaturi de statele baltice, Estonia, Lituania, Letonia, precum si de Slovacia, Slovenia si Bulgaria. Invitarea celor sapte state a fost adoptata, ieri la Praga, de consiliul Nord-Atlantic cu unanimitate voturi.
Anuntul a fost facut, in deschiderea summitului, de secretarul general al NATO, George Robertson.
“Este o decizie cruciala, in privinta careia aliatii s-au indreptat, treptat, catre un consens in ultimele luni. Cred ca acum am realizat acest consens. Le propun sefilor de stat si de guvern sa fie de acord sa invitam pentru inceperea negocierilor de aderare la NATO urmatoarele tari: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia”, a spus Robertson.
Secretarul general al NATO a afirmat ca Alianta se pregateste sa primeasca noi membri, sa isi asume noi misiuni, sa isi modernizeze capacitatile militare si sa extinda relatiile cu partenerii din zona euro-atlantica.
“NATO s-a aflat in centrul transformarii Europei in anii ’90, reusind sa rezolve problemele unui continent divizat, si a actionat in vederea instaurarii si mentinerii pacii in Balcani”, a declarat Robertson.
Teroristii si sustinatorii acestora, precum si statele care le acorda adapost, dar si proliferarea armelor de distrugere in masa reprezinta amenintari serioase la adresa societatilor libere, a subliniat responsabilul NATO.
“Astazi, NATO va demonstra ca o Alianta transformata si modernizata se afla in centrul raspunsului lumii libere. Avem organizatia, capacitatile militare si vointa de a face fata acestor amenintari la adresa popoarelor noastre si a securitati noastre, indiferent de unde vin aceste amenintari. Suntem cea mai mare coalitie permanenta din lume”, a adaugat Robertson.
Sampanie si imbratisari la ambasada din Praga
“Eeeeee!!!”, a fost reactia delegatiei romane in momentul rostirii de catre lordul George Robertson, secretarul general al NATO, a numelui tarii noastre intre statele invitate sa adere la Alianta Nord-Atlantica.
Presedintele Ion Iliescu, premierul Adrian Nastase, ministrii Mircea Geoana si Ioan Mircea Pascu, consilieri, ambasadorul Romaniei la Praga, jurnalistii romani, ca si Bruce Jackson, presedintele Comitetului SUA pentru NATO, au primit anuntul facut de George Robertson in fata televizorului, la sediul Ambasadei Romaniei de la Praga.
Delegatia romana a ajuns la sediul ambasadei mai devreme cu o jumatate de ora de momentul anuntului. In acest ratimp, Iliescu ii indemna pe jurnalisti sa ocupe “pozitii strategice” in fata televizoarelor, Nastase aprecia ca “e ca la revelion”, cand se numara secundele pana la ora 00.00.
Odata cu inceperea reuniunii Consiliului Nord-Atlantic, s-a lasat tacerea in sediul Ambasadei Romaniei. Ea a fost sparta doar la pronuntarea cuvantului “Romania” de catre lordul Robertson, intre nominalizati. Toata lumea a sarit practic in sus, au urmat pupaturi, sampanie cu eticheta “NATO-Romania”, strangeri de maini si felicitari, chiar si lacrimi.
Romania nu mai este “eternul candidat la NATO”…
Reactii la cald ale politicienilor romani
Liderii politici, fie ca s-au aflat la Praga ori la Bucuresti, au salutat fara rezerve invitatia adresata Romaniei de a aderare la NATO, insa punctul comun al declaratiilor se opreste aici. Reprezentantii Puterii vorbesc despre schimbarile pe care le va aduce decizia anuntata ieri, in timp ce liderii opozitiei subliniaza pasii facuti pana la acest stadiu.
@Presedintele Ion Iliescu a multumit fortelor politice post-decembriste, societatii civile, armatei si tuturor cetatenilor pentru eforturile facute pentru democratizarea Romaniei, intr-un mesaj transmis de la Praga.
Presedintele Iliescu a mentionat progresele facute de Romania si a aratat ca momentul Praga este “un nou inceput” motiv pentru care autoritatile de la Bucuresti au, in continuare nevoie de sprijinul cetatenilor.
In perioada urmatoare, a adaugat seful statului, principalele eforturi trebuie sa se indrepte spre consolidarea proceselor economice, sociale, a coeziunii societatii romanesti, spre combaterea si eliminarea birocratiei si a coruptiei. Iliescu a mai spus ca ponderea cheltuielilor bugetare pentru armata nu poate creste, deocamdata, deoarece ceea ce este prevazut in prezent in buget pentru acest domeniu reprezinta maximum pe care societatea romaneasca il poate face astazi.
@ Premierul Adrian Nastase, aflat si el in capitala ceha, considera ca momentul Praga simbolizeaza revenirea definitiva a Romaniei in familia occidentala dar si o confirmare a progreselor facute de Romania in ultimii doi ani in planul reformelor economice, institutionale si al reformei armatei.
“Vrem ca aderarea la NATO sa insemne mai multa incredere externa in economia si mediul investitional din Romania, iar rezultatele reformelor si eforturilor noastre sa se reflecte in noi investitii straine”, a spus Nastase.
Potrivit premierului, invitarea Romaniei sa devina membru al Aliantei Nord-Atlantice nu este “rezultatul unei conjuncturi, nici consecinta unui lobby conjunctural”, ci consecinta unui efort sustinut si a rolului pe care tara noastra il joaca pentru stabilitatea regiunii in care se afla. NATO si UE sunt pentru Romania “obiective complementare”, iar invitarea tarii noastre sa devina membru al Aliantei poate avea efecte pozitive in procesul de aderare la Uniunea Europeana, a mai spus Nastase.
@ Ministrul finantelor, Mihai Tanasescu, apreciaza ca invitarea Romaniei la NATO este un semnal pozitiv pentru investitori si pentru pietele financiar-bancare mondiale. Potrivit lui Tanasescu, este de asteptat ca investitiile straine directe si increderea investitorilor in piata romaneasca sa creasca in acest context.
“Am primit mesaje clare care confirma asteptarile noastre privind cresterea investitiilor straine directe si marirea increderii investitorilor pe piata romaneasca”, a afirmat Tanasescu.
Pe de alta parte, minisul finantelor sustine ca efortul financiar pe care il presupune integrarea Romaniei in NATO trebuie privit ca o investitie a Romaniei in propria sa securitate, respectandu-si in acelasi timp statutul de furnizor de securitate.
@ Presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu (PSD) a salutat decizia “istorica” de invitare a Romaniei la NATO, precizand ca aceasta este “o victorie a Romaniei, nu a actualelor autoritati”.
Intrarea in NATO va ajuta decisiv la consolidarea statului de drept si la evolutia spre o economie de piata, considera presedintele Camerei Deputatilor. Aceasta decizie garanteaza stabilitatea politica, increderea investitorilor in Romania si relatiile cu organismele financiare internationale, a spus Dorneanu.
@ Theodor Stolojan, presedintele PNL, a subliniat ca invitatia de aderare la NATO a fost adresata Romaniei si nu unui partid politic sau altul, indiferent cine se afla la putere.
Stolojan considera ca invitatia adresata Romaniei este datorata “nu modului in care tara noastra a indeplinit criteriile de aderare, ci schimbarii fundamentale a misiunii NATO”, dupa evenimentele de la 11 septembrie, cand terorismul international a lovit SUA.
@ Pentru Traian Basescu, presedintele PD, decizia de la Praga este primul moment de demnitate nationala dupa Marea Unire.
Basescu a afirmat ca invitatia primita de Romania are semnificatii deosebite si pentru armata romana, care incheie astfel un proces de restructurare se lanseaza intr-un proces profund de modernizare si isi manifesta apartenenta la o structura militara internationala care n-a avut nici o infrangere.
Odata cu primirea invitatiei de aderare la Alianta Nord-Atlantica, a venit momentul ca actuala clasa politica “sa lase locul noii generatii de politicieni, adica acelora care vor trebui sa-si asume responsabilitatea obligatiilor pe care le implica invitarea Romaniei”, a mai spus Basescu.
@ Liderul UDMR Marko Bela este de parere ca Uniunea a contribuit intr-o masura importanta la decizia de la Praga deoarece “a cautat calea dialogului” pentru realizarea unui climat interetnic favorabil. Un alt merit al UDMR, potrivit lui Marko Bela, este contributia la rezolvarea problemelor majore ale societatii si la asigurarea unei stabilitati politice.
Marko Bela considera ca decizia de la Praga este “decizia cea mai importanta din viata Romaniei post-decembriste”, deoarece, prin invitatia adresata tarii noastre, procesul Romaniei de integrare devine “ireversibil”.