Te pui cu hazardul? Nici măcar cu fiicele sale, coincidențele…
Hazard sau nu, iată că s-au petrecut două lucruri fără legătură
între ele, care m-au trimis la o carte apărută acum cinci ani,
despre care n-am avut răgazul să scriu, nici timp și nici loc
propice pentru publicare, deși merita chiar atunci scoasă în prim
plan. Iată mica istorioară a întâmplării dovedind că are fiecare
carte momentul ei prielnic.
La Salonul Bookfest din iunie a.c., cu Spania invitat de onoare, a
fost poftită și a venit și Carme Riera, scriitoarea catalană pe
care am descoperit-o grație Editurii Meronia și “spiridușului” ei –
Jana Balacciu Matei. (Din neastâmpărul și frumoasa nebunie de
spiriduș s-a născut Biblioteca de cultură catalana, plină de
minunății, care și-a găsit confirmarea acum doi ani la Târgul de
carte de la Frankfurt, când scriitorii traduși de ani buni la noi
au fost revelații pentru cititorii germani.)
Tot în ultimele săptămâni, Stelian Țurlea ne-a reamintit că au
trecut deja 50 de ani de la dispariția lui Albert Camus, iar
extrasele din scrierile acestuia incită și astăzi, cum o
demonstrează cele păstrate într-un vechi și regăsit jurnal personal
de lectură, pe care, de altfel, ni le-a și oferit, malițios și
generos în același timp.
Carme Riera l-a transformat pe Albert Camus în personaj învăluit de
secrete în romanul “Cealaltă jumătate a sufletului”. Romanul este
mai întâi un soi de mystery, se deschide cu o întâlnire nebuloasă:
în cursul unei sesiuni de autografe ce făcea parte din programul
Zilei Cărți, sărbătorită în 23 aprilie (San Jordi, adică Sfântul
Gheorghe), o scriitoare primește un mesaj de la un necunoscut,
oferit ei pentru că sigur pe ea o va interesa.
Mesajul se compune dintr-un șir de scrisori ale mamei, dispărută pe
când ea era copil, dar cartea de vizită, ce ar fi dus-o la mesager,
a aruncat-o. Nu-i rămâne decât să înceapă de una singură o anchetă
demnă de un detectiv, scotocind trecutul ca să descopere tot ce se
află dincolo de fațada vieții de familie în care a crescut și
dedesubtul propriilor amintiri. Scrisorile mamei alcătuiesc un fel
de fir al Ariadnei păstrat atent ca să nu se rătăcească în
labirintul compus din trecutul propriei familii, al Spaniei din
anii dictaturii lui Franco.
Treptat, romanul se transformă în thriller. Scriitoarea-personaj
adună informații de pretutindeni, de la supraviețuitori și martori,
din bibliografia uriașă dedicată războiului civil spaniol și
franchismului. I se clarifică acum că părinții aparțineau unor
tabere diferite, tatăl falangist se plasase în tabăra
învingătorilor, pe când mama provenea dintr-o familie republicană,
ce a cunoscut deportarea, moartea și exilul.
O pistă a investigației pornește de la dubla identitate a mamei,
cea reală, din Barcelona – Cecilia Balaguer, și cea folosită în
cursul călătoriilor făcute în Franța unde trăia exilat tatăl ei –
Celia Ballester. Alta, de la prezența unui amant, care ar fi putut
fi adevăratul ei tată, pe rând aria cercetării o îndreaptă pe
anchetatoare spre… Albert Camus. A treia pistă o deschide
revelația că mama nu a murit într-un accident așa cum a știut, ci
s-a sinucis ori a fost ucisă.
Destinul mamei și drama familiei nu se pot desprinde însă de pânza
ce o țese marea istorie, așa că mystery și thriller au fundalul
solid al unui roman istoric și politic, cu observații dintre cele
mai interesante și profunde. Inevitabil, autoarea ajunge la
subiectul și tema, obsedante până la exasperare, cea a divizării
unei țări și a războiului civil, la implicarea intelectualilor în
politică, la cele două paliere de luptă – bătălii vizibile și cele
invizibile, purtate de trădători și de agenți.
Carme Riera scrie un roman psihologic și intelectual profund despre
căutarea identității, despre nevoia acută de adevăr, conturând
subtil umbra ce bântuie cartea – Albert Camus cel contradictoriu ca
identitate, din toate punctele de vedere: scriitor și filosof
francez, născut în Alger, cu rădăcini catalane, angajat politic și
seducător aproape cinic. “Cealaltă jumătate a sufletului” este o
concisă demonstrație de virtuozitate narativă a unei scriitoare
care îmbină miraculos grația unei balerine și precizia unui
chirurg.
Carme Riera, “Cealaltă jumătate a sufletului”, traducere din limba catalană și cuvânt înainte de Jana Balacciu Matei, Editura Meronia.
ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a
filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză
despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă,
oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul
bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete
Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.