“Cel mai greu proces de recrutare a fost cel de recrutare a unei bone pentru copilul meu”, spune o mamă care lucrează ca headhunter într-una din cele mai mari firme de executive search de pe piața locală.
Recrutarea unei bone este un proces de durată, anevoios și foarte dificil, pentru că presupune practic asimilarea unui nou membru în familie și de aceea procesul a devenit tot mai dificil atât pentru părinți, cât și pentru agențiile de recrutare în domeniu, care spun că cu greu mai găsesc persoane care să nu fie motivate de câștigul salarial atunci când vor să se angajeze ca dădace.“După o căutare de mai bine de 3 luni, am investigat și testat toate tipurile de colaborare: bonă internă, bonă filipineză, bonă externă, bonă part-time etc. Cea mai mare parte a bonelor înscrise în bazele de date ale agențiilor sunt fără o calificare minimă, fără experiență în această zonă, netestate psihologic, agramate, neîngrijite, provenite din rândul persoanelor disponibilizate sau al persoanelor ieșite la pensie care doresc să-și consolideze venitul”, spune Diana Gămulescu, 31 ani, consultant în comunicare și mamă a doi gemeni.
Diana a încercat să colaboreze cu agenții specializate în plasarea de personal, dar s-a dovedit a fi un eșec, deoarece candidatele fie nu respectau profilul căutat, fie erau neserioase și se răzgândeau și nu mai participau la procesul de recrutare fără să anunțe în prealabil, fie erau selectate și apoi testate și nu corespundea “autopromovarea” cu realitatea sau aveau așteptări salariale mai mari decât un salariu mediu pe piață.
Empatia, flexibilitatea, simțul răspunderii sau adaptabilitatea sunt calități tot mai rar întâlnite printre persoanele care vor să fie bone, susțin specialiștii în recrutare a personalului calificat pentru îngrijirea copiilor.
“Recrutarea de bone a devenit din ce în ce mai grea din cauza restructurării locurilor de muncă ce a dus la nevoia femeilor de a se reorienta din punct de vedere profesional. Vedem tot mai multe persoane care vor să se angajeze în acest domeniu pentru că nu au altă variantă și nu pentru că asta își doresc cu adevărat. În prezent, oamenii care vin să își găsească un job sunt derutați, depresivi, uneori chiar disperați și de multe ori sunt incapabili de a fi empatici sau afectuoși”, a spus Carmen Șuiu, director al agenției Cleaning & Babysitting RO, care face recrutări de personal calificat pentru posturi de bonă, îngrijitor pentru bătrâni sau asistenți medicali din București.
Printre competențele de tip soft skill (sociabilitate, responsabilitate, bună comunicare sau empatie – n. red.) pe care părinții le caută în dosarul unei candidate prezentat de o agenție de recrutare de bone, aceștia sunt atenți ca viitoarea bonă a copilului lor să aibă un aspect îngrijit, cunoștințe minime de limbă engleză, prezență de spirit, precum și o vârstă medie de 35-40 de ani.
Potrivit specialiștilor, cerințele cu privire la vârsta medie pe care bonele ar trebui să o aibă sunt destul de greu de satisfăcut, având în vedere faptul că în pragul vârstei de 40 de ani femeile încep să fie considerate prea în vârstă pentru a mai profesa în mediul privat și aleg să se reorienteze spre un job de dădacă, neavând experiență în acest domeniu.
“Este foarte greu să găsești o persoană în vârstă de 30-40 de ani care să aibă experiență ca bonă în acest domeniu și nu doar ca mamă. De asemenea, este momentul în care managerii din sectorul privat consideră că acestea sunt prea bătrâne pentru a mai profesa, ele fiind obligate să se reorienteze către un alt tip de job. Iar recrutarea devine cu atât mai dificilă cu cât persoanele cau au studii superioare nu sunt de acord să lucreze decât pentru un salariu care pornește de la cel puțin 1.500- 2.000 de lei, simțindu-se inferioare dacă acceptă o remunerație mai mică”, este de părere Nena Maria, administrator al agenției de recrutare Elite- Jobs. Cu toate acestea, ea spune că există și familii care încă doresc să angajeze persoane mai în vârstă, de preferat ieșite la pensie, pentru joburi de tip part-time, al căror salariu nu reprezintă un efort financiar considerabil.
În general, salariul mediu pe care o familie trebuie să îl plătească unei bone pentru opt ore de muncă pe zi este în jur de 1.200 de lei, dar acesta poate crește în funcție de competențe (limbi străine sau studii superioare) și de cerințele în plus pe care părinții le au (menaj sau gătit), ajungând chiar până la 2.000 de lei pe lună, spun recruterii.
“Sunt persoane cu studii superioare, ani buni de experiență și nu câștigă salariul unei bone care se respectă”, mai spune Diana Gămulescu, mama celor doi gemeni. Ea spune că, din interviurile efectuate cu peste 100 de persoane a observat că venitul pe care și-l doresc variază între 1.000 și 1.600 de lei/lună pentru îngrijirea unui copil și 1.500- 2.100 lei/ lună pentru îngrijirea gemenilor.
“La aceste sume se achită comisionul agenției, care variază în funcție de pachetele agenției, între 600 și 1.200 de lei”, mai spune Diana.
Am întâlnit multe persoane care voiau să se angajeze, dar care nu știau să vorbească sau să scrie corect
Completarea C.V.-urilor, testele de competențe lingvistice, studiile de caz sau testarea psihologică sunt doar câteva dintre “probele” pe care bonele trebuie să le treacă în cadrul procesului de recrutare realizat de agențiile de amplasare a forței de muncă în acest sector.
“În cadrul interviurilor de angajare am întâlnit multe situații în care persoanele care voiau să obțină un post de bonă nu știau să vorbească în mod corect limba română sau chiar nu știau să scrie. De aceea, în timpul procesului de recrutare încercăm să eliminăm pe cât posibil acest deficit și le evaluăm prin teste psihologice, completarea CV-ului sau teste situaționale, în care sunt nevoite să scrie despre sine, despre așteptările pe care le au sau chiar despre modul în care trebuie să lucreze cu cei mici”, a precizat Nena Maria. Astfel, ea spune că pericolul ca cei mici să deprindă obiceiuri verbale greșite este redus considerabil.
Pe lângă testul psihologic, care este obligatoriu pentru dosarul fiecărei viitoare bone, Carmen Șuiu spune că recomandările angajatorilor anteriori, precum și analize medicale efectuate la zi sunt cerințe obligatorii care decid selectarea unei candidate.
Trendul bonelor filipineze începe să se estompeze
Dacă până în urmă cu aproximativ doi ani de zile cei mai mulți dintre middle manageri, top manageri și expați apelau la serviciile persoanelor de origine filipineză pentru a avea grijă de copiii lor, în prezent, specialiștii sunt de părere că trendul s-a estompat în mare parte și asta în special din cauza experiențelor negative pe care angajatorii români le-au avut cu acestea.
“Din ceea ce am observat în ultimul timp, trendul bonelor filipineze a trecut și asta pentru că multe dintre ele fie s-au căsătorit și au abandonat locul de muncă, fie au încercat să fie date afară pentru a se întoarce în țara natală. Singurele familii care mai sunt interesate de astfel de persoane sunt cele care au un buget redus și care cred că plata salariului este singura cheltuială pe care trebuie să o suporte. Însă nu își dau seama că angajarea unei dădace din Filipine presupune cheltuieli în plus pentru transport, mâncare sau utilități”, a explicat Nena Maria.
Și Diana Gămulescu spune că în privința bonelor filipineze agenția anunță un salariu de 250- 300 de euro, dar formalitățile cu ambasada, cartea de muncă, transportul și comisionul agenției depășesc cu mult 6.000 de euro.
“Calea cea mai sigură, dar și cea mai de durată, este recrutarea unei persoane cu recomandare, care din diverse motive rămâne liberă de contract. Având referințe, îi poți afla mult mai repede și ușor calitățile, dar și defectele, are deja experiență în comunicarea, creșterea, hrănirea, precum și cunoașterea programului unui copil, în funcție de vârstă”, recomandă Diana Gămulescu.
Piața bonelor are nevoie de certificare a personalului
Pe lângă agențiile de recrutare de pe piața locală care fac “o triere” a persoanelor ce vor să se angajeze ca bone încă de la primul interviu de angajare, există și organizații non-guvernamentale care oferă cursuri gratuite de calificare pentru ocupația de baby-sitter.
“Pentru a fi bonă, astăzi nu mai este suficient argumentul «am crescut doi copii, deci pot să îl îngrijesc și pe al tău», este nevoie de profesionalizarea serviciului de supraveghere a copiiilor. Este timpul ca părinții să poată avea de unde alege, între bonele de ocazie și cele profesioniste”, a precizat Tatiana Dabija, coordonator promovare și relații publice în cadrul proiectului “Școala Bonelor”, implementat de Fundația Romanian Angel Appeal (RAA).
Potrivit Tatianei Dabija, calificarea bonelor a devenit deja o nevoie pentru România, care, pentru a reduce numărul cazurilor de copii abuzați de către persoanele care îi au în grijă, trebuie să reglementeze meseria de baby-sitter prin lege. De asemenea, ea spune că diferența dintre o bonă profesionistă și cea care nu are experiența unor cursuri de calificare stă în cunoștiințele de acordare a primului ajutor în cazul unor accidente, metodele de stimulare a creativității, tehnicile de învățăre prin joc, noțiunile despre nutriție sau chiar cele ce țin de psihologia copiilor.
În cadrul cursurilor organizate de “Școala Bonelor”, de la începutul derulării proiectului și până în prezent au fost intruite 500 de bone calificate atât în Capitală, cât și în alte 6 de județe din România.