In Afganistan au avut loc la sfarsitul saptamanii primele alegeri prezidentiale din istoria tarii, intr-un scrutin care are implicatii enorme nu doar pentru afgani. Un succes i-ar permite presedintelui american, George W. Bush sa spuna ca politica sa in Afganistan a dat roade si exista, asadar, premize ca acest lucru sa se intample si in Irak. Un esec ar oferi destula munitie pentru adversarii actualului sef al administratiei americane.
In scrutinul prezidential s-au inscris 18 candidati (intre care i o femeie), dar victoria pare ca va apartine actualului presedinte interimar, Hamid Karzai, sprijinit de americani. Totusi scrutinul a fost contestat de 14 din cei 18 candidati care au reclamat fraudarea lui. Pentru ca alegatorii (majoritari analfabeti) sa nu voteze de doua ori comisia de organizare a alegerilor a decis ca degetul mare al celor care voteaza sa fie impregnat cu o cerneala greu solubila. Dar, s-a relalat ca, in multe cazuri, organizatorii au confundat cerneala obisnuita cu cea speciala si i-au “marcat” pe alegatiri cu o substanta care se spala foarte usor, ceea ce lasa tehnic posibilitatea unui vot repetat. Comisia electorala centrala si OSCE au spus insa ca nu exista temei pentru repetarea scrutinului, asa cum au cerut contestatarii. Rezultatele vor fi cunoscute peste doua-trei saptamani.
Un vot pozitiv pentru Karzai i-ar da legitimitate acestuia si i-ar intari puterea in vederea alegerilor legislative din primavara viitoare. Pentru ca este important nu doar sa existe alegeri, ci si ca viitorul legislativ sa fie curatat de oameni compromisi. Bunaoara, intre ce care s-au inscris in cursa prezidentiala exista criminali dovediti, exista traficanti de droguri, care au puteri nemasurate in provinciile tribale din care provin. Totul vine din istorie, pentru ca trecutul Afganistanului este una plina de violenta.
In 1973 sahul Mohamad Zahir Shah este inlaturat de la putere. Era instituita o republica condusa cu o mana de fier de fosti apropiati ai monarhului. Cinci ani mai tarziu are loc o lovitura de stat si este instituit un guvern marxist. Incep ani grei de lupte intre islamisti (mujahedini) si marxisti. Marxistii se lupta si intre ei, iar in 1979, una dintre factiuni cere interventia URSS, ceea ce se si intampla. Rusii intra in Afganistan, razoiul dureaza zece ani. Este, de fapt, o confruntare intre URSS si SUA, care ii sprijina pe islamisti cu arme si logistica. URSS se retrag infrante in 1988. Mujahedinii, victoriosi, proclama in 1992 statul islamic. Incepe un razboi greu intre factiunile rivale ale mujahedinilor, iar in 1996 una dintre acestea, talibanii (studenti in teologie) cuceresc Kabulul. Cincisprezece grupari rivale, grupate in Liga Nordului, lupta impotriva lor. SUA ataca Afganistanul in toamna lui 2001, dupa ce talibanii refuza sa-l predea pe Ossama Bin Laden. In 2002 Loya Jirga (marele consiliu tribal) il alege pe Hamid Karzai, sustinut de americani, drept presedinte interimar. Infrangerea talibanilor nu a adus pacea. Tehnici, Karzai nu controleaza decat capitala Kabul, unde sunt masate fortele NATO (fortele americane sunt dispersate in privincii). Dar acestea sunt, in continuare, controlate de lideri tribali. Acestia tin cu dintii de puterea lor si nu au nici un ineres sa existe un guvern central puternic. Ei isi cladesc averi impresionante din trafic de droguri (60% din opiumul de pe piata internationala privine din Afganistan), drept urmare sunt multumiti cu starea actuala de confuzie. Multi dintre ei isi doresc, apoi, functii importante in stat. Unii dintre ei, desi patati, le-au si primit (in numele reconcilierii) si doresc sa-si consolideze puterea. Un stat condus de traficanti si criminali ar insemna sfarsitul pentru Afganistan si o grea lovitura pentru cei care cred ca democratia este un bun care poate fi exportat oriunde.