Consecințele acestui scrutin crucial care, prin contagiune, ar putea să destabilizeze zona euro, vor fi cântărite imediat după aceea la summitul G20, la care vor lua parte luni și marți țările bogate și puterile emergente, la Los Cabos, în sud-vestul Mexicului.
Toți liderii europeni, dar și președintele american Barack Obama, i-au avertizat pe cei nouă milioane de alegători greci asupra consecințelor votului lor atât pentru ei-înșiși, cât și pentru zona euro.
“A fi sau a nu fi în zona euro? Aceasta este întrebarea”, a declarat premierul grec Lucas Papademos, parafrazându-l pe Hamlet, din tragedia lui Shakespeare, mai mult decât o tragedie antică greacă, pentru a rezuma “adevărata dilemă” de duminică.
Cu doar două zile înaintea scrutinului, organizat după cel neconcludent de la 6 mai, dreapta și stânga radicală luptă cot la cot pentru a prelua frâiele unei țări aflată într-o profundă recesiune și criză socială, devenită “bolnavul” Uniunii Europene (UE).
Unele sondaje îl prezintă ca beneficiind de un avans minim pe Antonis Samaras, în vârstă de 61 de ani, liderul conservatorilor din cadrul Noii Democrații (ND), în fața lui Alexis Tsipras, în vârstă de 37 de ani, liderul blocului Syriza, potrivit unui expert.
Prezentând o tendință ezitantă vineri, Bursa din Atena a înregistrat joi un salt de 10,1%, dar fără să reușească să recupereze prăbușirea înregistrată de la 6 mai încoace.
Samaras se prezintă ca garantul menținerii Greciei în zona euro, vrând totodată să renogocieze “memorandumul”, planul de austeritate negociat cu creditorii internaționali în schimbul acordării ajutorului financiar.
El a subliniat, într-unul dintre discursuruile sale de campanie, că “mizele acestor alegeri sunt clare: euro sau drahma, Guvern de coaliție sau neguvernare”.
Samaras, un conservator care se prezintă în același timp ca naționalist și eurofil, nu a exclus posibilitatea, în cazul în care nu obține majoritatea, să formeze o coaliție care să includă și alte formațiuni de dreapta, dar și pe socialiștii din Pasok.
Rivalul său de stânga, mult mai charismatic dar temut de piețele financiare, afirmă că trebuie să se termine cu “memorandumul” semnat de către partidele tradiționale “supus diktatului creditorilor”.
El și-a oferit un termen de zece zile după alegeri pentru a purta o renegociere “adevărată și dură” cu UE, în cazul în care preia conducerea Greciei, în perspectiva summitului european de la 28 și 29 iunie, la Bruxelles.
“Sper că partidele vor coopera. Că toată lumea va fi unită”, a declarat un pensionar, Michalis Vlavianos, în vârstă de 77 de ani, care se descurcă cu greu dintr-o pensie lunară de 630 de euro.
Deși europenii, și mai ales cancelarul german Angela Merkel, se arată intransigenți în mesajele pe care le adresează Greciei, la Atena se speră mai mult decât oricând la o marjă de negocieri și la o susținere a creșterii economice.
“Termenii compromisului, de semnat până la sfârșitul lui septembrie, vor viza o amânare suplimentară de doi ani în privința asanării bugetare”, a declarat pentru AFP un fost consilier al lui Papademos, care s-a aflat la conducerea țării până în mai.
În doi ani, Greciei i-a fost acordat un ajutor masiv în valoare totală de 347 de miliarde de euro – constând în două împrumuturi, în valoare de 110 și, respectiv, 130 de miliarde de dolari, până în 2015, dar și o ștergere a datoriei în valoare de 107 miliarde de euro – echivalând o dată și jumătate cât PIB-ul său.
Aruncând țara în ceață, provocând o exasperare în Europa și suspendarea “temporară” a plății a 2,6 miliarde de euro din valoarea ajutorului, scrutinul de la 6 mai nu a condus la formarea unei majorități sau unei coaliții de guvernare.
De atunci, Grecia pare că se află pe marginea prăpastiei falimentului, iar idicatorii prezintă o situație dură, și anume un PIB în scădere cu 6,5%, un șomaj la nivelul de 22,6%, o adevărată hemoragie de depozite bancare și conturi publice care ar putea fi goale la jumătatea lui iulie.
Scenariul unei posibile retrageri a Greciei din zona euro – o ipoteză respinsă de 80% dintre greci – a devenit tot mai insistentă în cercurile europene și în mediile financiare, după 6 mai.
Ultimul dintr-o serie, finalizat la începutul lui iunie de către Deutsche Bank, oferă detalii despre cum ar putea arăta perioada de risc înalt de după o încetare a efectuării plăților “încă de la sfârșitul lui iunie sau începutul lui iulie”: sesiuni extraordinare ale Parlamentului la sfârșitul săptămânii, control asupra fluxurilor de capital și retragerilor depozitelor bancare, restabilirea rolului Băncii Greciei, emiterea unei monede devalorizată cu minimum 50%.
De asemenea, Grecia ar putea să nu revină la drahmă, ci să ceară recunoașterea unor datorii de tipul “IOU” (“I owe you”) sau “GEURO” (Greekeuro) funcționarilor și creditorilor săi.