„Astăzi sunt Justin. Cumva știu asta – mă cheamă Justin – și, în același timp, știu că în realitate nu sunt Justin, că doar îi împrumut viața pentru o zi. (…) Ieri am fost o fată dintr-un oraș despre care bănuiesc că e la două ore depărtare. Alaltăieri am fost un băiat dintr-un oraș aflat la o distanță de trei ore de primul. Încep deja să uit detaliile cu privire la ei. Trebuie s-o fac, altfel nu-mi voi mai aminti niciodată cine sunt de fapt.”
Imaginați-vă un individ/personaj/suflet cândva în istorie – întâmplător ce aflăm se întâmplă în zilele noastre, dar potrivit numărătorii zilelor, care înseamnă tot atâtea capitole, personajul e în lume de zeci de ani –, imaginați-vă deci un fel de suflet călător care trece în fiecare zi în alt trup, fată sau băiat, urât sau frumos, slab sau gras, leneș sau muncitor, inteligent sau delăsător, cu părinți iubitori sau indiferenți, de fiecare dată altă experiență, alt trecut, dar el crește, devine adolescent, apoi tânăr adult. Și asta la nesfârșit. Nu contează rasa, religia. Singura lui lege este să nu se implice prea mult în ziua în care asistă la viața unui trup, să nu se atașeze de nimic, să evite să fie remarcat. Până când își încalcă propria regulă. Iar într-o zi se declanșează un clic și, pe când se afla în trupul unui băiat, o întâlnește pe iubita neglijată a acestuia și se declanșează un sentiment ciudat, care crește, crește, indiferent prin câte alte trupuri călătorește eroul nostru, al cărui nume e doar o inițială, prima literă din alfabet, A. Și, spre deosebire de tot ce făcuse până atunci, A. o caută pe fată indiferent în ce trup s-ar fi aflat el, iar treptat sentimentul nedefinit de la început se transformă în iubire, una imposibilă. În sfârșit a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână. Chiar dacă nu poate.
Rareori un scriitor a abordat mai original și mai simplu sentimentul iubirii.
David Levithan (născut în 1972) este un autor american de ficțiune pentru tinerii adulți, cu mare succes. Prima sa carte, Boy Meets Boy, a apărut în 2003 și a fost urmată de numeroase romane și volume de povestiri. „Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea – declară Levithan. Te face să vrei să alegi personaje, să construiești scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubești stă în fața ta, iar tu vrei să faci tot ce-ți stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârșit posibilă. Iar când sunteți doar voi doi, singuri într-o cameră, poți să pretinzi că așa este, că așa va fi.” O idee formidabilă, cu personaje vii dintr-o singură trăsătură. „Când prima dragoste se sfârșește, cei mai mulți oameni știu că vor veni și altele – declară A. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri. Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăț din răsputeri. De asta e atât de greu.”
Întrebarea pe care o pune implicit scriitorul este o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfățișare în fiecare zi?
Întrebările din ziua 6015 sunt esențiale.
Fără promisiuni, fără viitor, chiar fără trecut, să trăiești numai și numai în prezent. E posibil? E posibil să te îndrăgostești în mai puțin de o zi? La ce trebuie să renunți când ajungi să iubești?
Un roman remarcabil, pe care ar cam trebui să-l citească toți adolescenții. Și nu numai ei.
David Levithan – Zi după zi, editura Trei, colecția Fiction Connection – Young. Traducere din engleză de Lidia Grădinaru